Patriarhul Miron Cristea a contribuit semnificativ la ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rang de patriarhie și a fost primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

S-a născut în 18 iulie 1868, la Toplița, în județul Harghita. Și-a legat numele în primul rând de Episcopia Caransebeșului, unde a păstorit vreme de 9 de ani. Din 1920 a fost mitropolit primat până în anul 1925, iar în perioada 1925-1939 Patriarh al României. A fost, pentru o vreme, și membru al regenței, perioada 1927-1930, iar în ultimii doi ani ai vieții prim ministru al Guvernului României.

În timpul păstoririi lui au fost edificate multe dintre clădirile Centrului eparhial din București. El este și cel care a pus bazele „Institutului Biblic”; au fost construite Palatul Patriarhal și Reședința Patriarhală și a fost restaurată în întregime Catedrala Patriarhală. Și-a legat numele de reprezentanța românească de la Ierusalim și a fost în vizită la Locurile Sfinte în 1927. În data de 7 iunie 1919 a devenit membru de onoare al Academiei Române.

A trecut la cele veșnice pe 6 martie 1939. Mormântul acestuia se află în Catedrala Patriarhală.