Într-o zi, prăznuindu-se Sfânta Cincizecime, s-a făcut Liturghie chiar în vârful sfânt, şi când preotul a rostit ecfonisul: „Cântare de biruinţă a măririi slavei cântând, strigând”, au răspuns toţi munţii cu vuiet înfricoşător, zicând de trei ori: „Sfânt, Sfânt, Sfânt!”. Şi a rămas ecoul prelungit şi vuietul ca la o jumătate de oră. Dar acest vuiet nu l-au auzit toţi, ci numai aceia care aveau urechile despre care a zis Domnul: „Cel ce are urechi de auzit să audă” (Mt. 11, 15).

(Dimitrios G. Tsamis, Patericul Sinaitic, Editura Deisis, 1995, p.54)