Născută în cetatea Tars, din părinți păgâni, Sfânta Pelaghia a ales mai târziu să se convertească la Creștinism. Fiul împăratului Dioclețian s-a îndrăgostit de ea și când a aflat că aceasta a primit Sfântul Botez, s-a sinucis. Chiar mama Sfintei Pelaghia a fost cea care a denunțat-o la împărat, pentru a fi judecată.

Împăratul, captivat de frumusețea ei, i-a spus că îi va oferi toate bunurile de pe pământ, dacă se va lepăda de Hristos și îi va deveni lui soție, dar Pelaghia nici nu voia să audă de o asemenea promisiune.

Atunci împăratul a poruncit să fie arsă de vie, iar Mucenița Pelaghia, făcându-și semnul Sfintei Cruci, s-a topit precum ceara, primind cununa biruinței pentru pătimirea ei.