Soldat în armata romană în secolul al II-lea, Sfântul Apostol Ermie a fost judecat și i s-a cerut să renunțe la credința lui în Hristos. Pentru că a refuzat să se lepede de Dumnezeu, a fost supus la chinuri cumplite, întrucât i-au fost zdrobiți dinții, pielea fieței i-a fost tăiată cu un cuțit, iar apoi a fost aruncat în foc. Prin mila Domnului însă, acesta a rămas nevătămat.

Fiindu-i dată otravă să bea, nu a pățit nimic, încât și vrăjitorul care preparase otrava a crezut în Hristos și a fost omorât. În cele din urmă, i-a fost tăiat capul Sfântului Apostol Ermie, sfintele sale moaște fiind tămăduitoare de boli.