Tăcerea este o mare putere în războiul nostru nevăzut şi o nădejde temeinică pentru dobândirea biruinţei. Tăcerea este foarte iubită de cel ce nu se încrede în sine, ci nădăjduieşte numai în Dumnezeu. Ea este păzitoarea sfinţitei rugăciuni şi ajutor minunat în deprinderea virtuţilor, şi totodată semn de înţelepciune duhovnicească.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Războiul nevăzut, Editura Mănăstirea Sihăstria, p. 110)