Întoarcerea Fiului risipitor (Luca 15, 11-32) Frescă Catedrala Episcopală din Roman (sec. XVI) „Despre ce nu ne vorbește Duminica fiului risipitor?! Vorbește și despre tihna și îndestularea din casa Tatălui Ceresc, și despre smintita noastră avântare de sub ocrotirea părintească spre o libertate neînfrânată, și despre îmbelșugarea moștenirii ce ne-a fost dată în ciuda nesupunerii noastre, și despre nechibzuita ei cheltuire pe toate nimicurile, și despre sărăcia cea mai de pe urmă la care am ajuns viețuind așa. Dar mai vorbește și despre faptul că, atunci când cineva se trezește și, venindu-și în sine, cugetă și hotărăște să se întoarcă la Tatăl Cel Mult-Milostiv, îndată ce se întoarce este primit cu dragoste și repus în starea dintâi. Și cine nu va afla aici învățătură de folos? Dacă petreci în casa părintească, nu te arunca la libertate! Dacă ai fugit și risipești moștenirea, oprește-te cât mai degrabă. Dacă ai cheltuit totul și ai sărăcit, hotărăște-te cât mai degrabă să te întorci, și întoarce-te. Acolo te așteaptă toată îngăduința, dragostea și îndestularea de mai înainte. Ultimul pas este cel mai trebuincios, însă nu trebuie să te răsfeți prea mult în nădejdea lui. Totul este spus pe scurt și limpede. Vino-ți în fire, scoală-te și grăbește către Tatăl. Brațele Lui sunt deschise și gata să te primească“. (Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pe fiecare zi din an, Editura Sophia, București, 2006)