În Bucovina obiceiurile populare au căpătat din nou viaţă. Pe uliţele satului înzăpezite şi stăpânite de gerul năvalnic se văd maşini şi cârduri de oameni care aduc cu ei portul popular, îndreptându-se spre Căminul Cultural, unde, în preajma sărbătorii Sfinţilor Trei Ierarhi, Primăria a pregătit o adevărată seară românească, de dans şi folclor autohton.

S-a cerut prezenţa obligatorie în portul popular, aşa că, pe uşile căminului intră rând pe rând fete şi flăcăi, neveste şi bărbaţi, bătrâni şi oameni „de pe sate”, îmbrăcaţi toţi cu cămăşi şi cămeşoaie ţesute la război sau cusute minuţios cu mărgele. Femeile sunt încinse cu catrinţe cusute cu fir alb sau auriu, cuprinse la mijloc de frânghii colorate, bărbaţii poartă iţari şi brâie cu motive florale, iar deasupra frumoasele bundiţe din lână neagră de miel, cusute cu motive florale. Cu flori prinse în păr sau cu baticuri încinse la spate, cu pălării sau cuşme din lână de miel oamenii se prind făloşi în hore, chiuind şi fâşcâind: „Bine merge roata mea/ când îi dau câte-o niua. Şi nuiaua-i de răchită/ merge roata prăvălită”, „Mândră-i hora bat-o vina/ Cum se joacă-n Bucovina, Haideţi oameni buni şi voi/ să jucaţi doi câte doi. Trandafir şi busuioc/ haideţi oameni buni la joc. Cine nu ştie-a juca/ vină-ncoace şi-a-nvăţa”.

„Balul Gospodarilor”, o rețetă de succes

Pe ritm de muzică populară, cântată de interpreţii invitaţi, arborenii dansează în hore, sau doi câte doi, veselindu-se şi de dansurile specifice locului: rusasca, sârba, bătuta, şi bătrâneasca.

La ora 12 noaptea căminul devine neîncăpător. Peste 300 de oameni, dintre care jumătate tineri, încearcă să-şi facă loc pentru dans. Privită de sus, lumea satului alcătuieşte un „penaj” viu de culori, un „câmp cu flori” dominat de albul pur al costumelor, de fete mândre şi feciori. De sus se vede o lume uniformizată, a culorilor şi a demnităţii ţărăneşti.

Balul, spune primarul Arborei, Ionel Hrincescu „este un eveniment cultural al tuturor gospodarilor din fiecare localitate, prin care se promovează portul popular şi tradiţiile naţionale în rândul tinerilor, care trebuie iniţiaţi în această cultură. Cei bătrâni încearcă să transmită tradiţia tinerilor, care uită ce înseamnă pământul şi tradiţia ţărănească.”

Uitându-se în sală, primarul rămâne surprins să vadă atât de mulţi tineri, gătiţi în straie populare „Este o surpriză pentru mine să constat totuşi că în seara aceasta au venit aici foarte mulţi tineri, ceea ce înseamnă că Balul Gospodarilor a sădit în ei dragostea pentru portul naţional, pentru localitate”.

Totodată, primarul recunoaşte aportul tinerilor la organizarea acestei seri româneşti, adăugând că „în trecut, oamenii noştri erau liniştiţi, se bucurau doar de anumite evenimente locale, dar tineretul a înţeles acest lucru, că tradiţiile noastre din trecut trebuie perpetuate. Liniştea celor mai în vârstă a fost înlocuită cu dorinţa lor de a reînvia tradiţia. Tinerii se contopesc cu sufletul celor bătrâni”.

Balul este numit de acesta „un trend al gospodarilor prin care se manifestă puterea fiecărui loc, al fiecărei localităţi. El nu a fost organizat prima dată aici, ci în altă localitate vecină, mai bine de un deceniu, fiind transmis în celelalte sate ca un succes”.

„De când s-a iniţiat acest bal în comuna noastră, mulţi arboreni şi-au făcut costume populare”

O localnică ce a venit la bal îi recunoaşte succesul pentru că îl aşteaptă nerăbdătoare în fiecare an. „Vin cu foarte mare drag şi cu multă plăcere. Faptul că port în această seară portul popular îmi oferă un sentiment plăcut, frumos. Îmi place foarte mult să-l port şi nu numai la astfel de ocazii, ci chiar şi la biserică, pentru că este un port rămas de la bunici, pe care eu i-am iubit şi pe care îi respect purtându-le hainele”, a spus Maria Tiperciuc. Ea mai adaugă că „de când s-a iniţiat acest bal în comuna noastră, mulţi arboreni şi-au făcut costume populare şi mulţi le-au luat de la bunicii lor, au căutat în lăzile cu zestre, vechi, ale bunicilor. Au scos de acolo cele mai frumoase straie, cămăşi vechi pe care bătrânele care le-au cusut, au muncit foarte mult şi le-au păstrat”.

În mijlocul dansatorilor se văd doi bătrâni dansând mândri şi mulţumiţi. Bătrâna poartă pe cap tulpan cu cireşele şi mărgele roşii la gât. În mod surprinzător, cei doi bătrâni, trecuți de 70 de ani, spun că „acum e mai frumos. Am prins şi balurile de dinainte. Atunci se organiza în alte forme, dar acum lumea e mai civilizată, e mai frumos. Noi ne bucurăm foarte mult că portul popular a revenit, foarte mult ne bucurăm, mai ales noi, bătrânii, care iubim acest port. Vedem că sunt foarte mulţi tineri la bal, iar toţi sunt îmbrăcaţi în straie populare, ceea ce înseamnă că şi lor le place. Ne bucurăm şi vrem să rămână aşa şi la anul şi poate până la adânci bătrâneţile lor”.

Tanti Maria şi moş Gheorghe nu se dau în lături de la joc, chiar dacă sunt înaintaţi în vârstă. Ei recunosc cu dezamăgire că ceilalţi bătrâni nu mai joacă pentru că „nu-i putere”. „Poate de asta nu-s aici mai mulţi bătrâni. Nouă ne-a plăcut la baluri şi înainte vreme, ne place şi-acum şi cât ne ţine Dumnezeu nu ne lăsăm. Mergem şi la balurile de pe sate nu numai aici: la Botoşana, la Frasin, Bucşoaia. Mergem la baluri an de an de frumuseţe. De frumuseţe…”, au adăugat ei plini de entuziasm.

„Nouă ne place mai mult la bal pentru că dansul popular e un dans care ne relaxează, care ne destinde, care ne dă o anume ţinută”

În mijlocul unei hore de tineri, un flăcău şi o domnişoară, ambii până în 18 ani dansează straşnic pe melodiile populare. Andreea Buliga şi Sergiu Popovici spun că au învăţat să joace de la părinţi dansul popular şi că le place extrem de mult. „Credem ca a şti să dansezi este un lucru foarte important, un lucru pe care trebuie să îl ai în sânge, altfel nu are cum să îţi placă. În portul popular ne simţim foarte bine. Din punctul nostru de vedere el ar trebui să fie un port care să fie purtat cu mai multe ocazii, nu doar la balurile organizate de alte comune şi în cadrul unor festivităţi. Din păcate, costumul se poartă de maxim cinci ori pe an…”, adaugă adolescenţii.

Având şi experienţa discotecii, ei spun că le place mai mult la bal: „Să fi ales între bal şi discotecă, majoritatea ar alege balul. De ce? Pentru că la discotecă e o muzică pe care poţi să o asculţi tot timpul acasă. La bal trebuie să respecţi un pas anume, pe când acolo dansezi cum îţi vine, cum te apucă. Dansul popular, pentru noi e un dans care ne relaxează, care ne destinde, care ne dă o anume ţinută. E un dans serios pe care trebuie să ştii să îl dansezi”.

Le place ideea organizării balului în Arbore, dar susţin că ar fi şi mai bine dacă s-ar organiza de mai multe ori şi nu doar o singură dată pe an.

Nemulţumiţi de ofertele de relaxare ale lumii moderne, de ruptura de lumea satului şi a tradiţionalului, tinerii mărturisesc că îşi doresc nespus ca tradiţia locală să se concretizeze prin înfiinţarea unei echipe de dansuri în care tinerii să înveţe să danseze mai bine populara. „Noi vrem să punem bazele unui proiect de dansuri aici, dar nu se ştie, sunt multe impedimente. E nevoie de sponsori, de coregraf, iar primăria nu prea este de acord să ne ajute. Însă, cu voia lui Dumnezeu sperăm să se realizeze proiectul. Punem noi bani, strângem mână de la mână şi tot îl realizăm” au spus Andreea Buliga şi Sergiu Popovici.

Orele trec, iar voia bună se stinge dimineaţa. Dorinţa bătrânilor de a transmite celor tineri obiceiurile şi portul popular a fost îndeplinită şi anul acesta. Tinerii au venit la bal, au jucat cu foc, iar acum se împrăştie la casele lor, însoţiţi acum de o altă dorinţă, mai puternică: să înfiinţeze echipe de dansuri prin care să se perfecţioneze în jocul popular.