Iată cum decurgea slujba Învierii Domnului la Catedrala mitropolitană din Iaşi în perioada de după al Doilea Război Mondial. În noaptea de Înviere, în catedrală se aflau autorităţile civile şi militare în mare ţinută. La ora 12:00 noaptea se făcea o tăcere unanimă. Interiorul era în întuneric. Mitropolitul ieşea din altar, cu lumânarea aprinsă, şi se adresa mulţimii: "Veniţi de luaţi lumină!". Treptat, treptat, interiorul sfântului lăcaş se lumina. Arhiereul ieşea apoi pe esplanada din faţa Catedralei, cobora treptele şi se îndrepta spre garda de onoare, care purta ţinuta specifică. Aceasta îi prezenta onorul, iar ierarhul se adresa ostaşilor spunându-le "Hristos a înviat!" de trei ori. Numai aceştia răspundeau "Adevărat a înviat!". Arhiereul se îndrepta apoi spre locul amenajat special unde oficia prima parte a slujbei Învierii. Soborul de preoţi, alături de mitropolit, intona de mai multe ori imnul "Hristos a înviat!". Apoi, corul, din amvonul de deasupra intrării în Mitropolie, şi fanfara intonau cântările specifice. În acelaşi timp, de pe cele şapte dealuri ale Iaşului se auzeau 21 de lovituri de tun. Ambianţa aceasta era măreaţă şi unică în acelaşi timp. (Emanuel Heul)