Egumenul (ἰγούμενος) este conducătorul administrativ şi duhovnicesc al unei mănăstiri. El este ales pe viaţă de către obştea mănăstirii, iar alegerea trebuie să fie confirmată de către patriarhul de Constantinopol. Întronizarea egumenului unei mănăstiri athonite se face în prezenţa tuturor egumenilor athoniţi sau, după caz, a reprezentanţilor mănăstirilor.

Potrivit rânduielii athonite, egumenul este întotdeauna hirotonit şi îi este acordat, în plus, titlul de „Arhimandrit”.

Egumenul are datoria să consulte Adunarea Bătrânilor, alcătuită de obicei din opt sau doisprezece călugări aleşi pe viaţă, în legătură cu cele ce are de gând să facă, cu veniturile, proprietăţile mănăstirii şi altele asemănătoare. De asemenea, el colaborează cu doi sau trei iconomi (epitropi), care reprezintă braţul executiv al adunării şi care sunt de obicei aleşi de aceasta, deşi nu întotdeauna.

În majoritatea mănăstirilor athonite, egumenul este şi părintele duhovnicesc al tuturor călugărilor. În unele cazuri, lucrarea de a spovedi şi îndruma viaţa duhovnicească a părinţilor este încredinţată de către egumen anumitor călugări, aleşi uneori din afara mănăstirii, care au o experienţă şi un chip al vieţuirii recunoscute prin fapte.