Liturghia atribuită Sfântului Iacov, ruda Domnului şi primul episcop al Ierusalimului este una dintre cele mai vechi Liturghii euharistice păstrate în întreaga creştinătate. Dacă Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare şi cea a Sfântului Ioan Hrisostom sunt versiunile celebrate în Ortodoxie în mod frecvent şi urcă din epoca liturgică bizantină, fiind slujite prima oară la Constantinopol, Liturghia Sfântului Iacob este moştenirea comunităţii liturgice din Ierusalim din primele veacuri creştine.

Această anafora liturgică este folosită rar de către ortodocşii de azi. Liturghia constantinopolitană s-a impus în cel de-al doilea mileniu întregii Biserici Ortodoxe. Totuşi, ritualul liturgic al Sfântului Iacob de sorginte ierusalimiteană este folosit în ziua serbării sale, pe 23 octombrie, şi în Duminica de după Naşterea Domnului (dedicată Regelui David, lui Iosif logodnicul Maicii Domnului şi Sfântului Iacob, ruda Domnului) în Patriarhia Ierusalimului, în Grecia şi în câteva alte eparhii ortodoxe.

De asemenea, în Insula Zakynthos din Grecia, această Liturghie iacobită este celebrată frecvent, datorită tradiţiei istorice a prezenţei acesteia în insulă de un mileniu şi jumătate.