Plăcute sunt, lume, vremurile tale şi anii tăi, însă trec ca fumul.

Te asemeni unui vis ce piere, şi zilele tale sunt ca o umbră; seara ta trece repede, dimineaţa ta nu e îndelungă; ceasurile tale aleargă către sfârşit, care de care mai repede...

Grăbeşte-te, păcătosule, să primeşti iertare până când mai străluceşte pentru tine lumina zilei.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Psaltire sau cugetări evlavioase şi rugăciuni, traducere de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, Bucureşti, 2011, p. 126)