Biserica Mănăstirii Bistriţa din judeţul Neamţ a îmbrăcat ieri straie de sărbătoare. Încă de la primele ore ale dimineţii, pelerinii şi-au îndreptat paşii spre lăcaşul de închinăciune. Oamenii s-au închinat la racla cu moaştele mai multor sfinţi din sfântul lăcaş şi au aprins lumânări. În dangătul clopotelor, soborul de preoţi şi diaconi l-a întâmpinat pe Înalt Preasfinţitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. De la casa domnească a lui Alexandru cel Bun până la scena amenajată, în curtea din incinta mănăstirii, s-a mers în procesiune.

Sfânta Liturghie a fost săvârşită de Înalt Preasfinţitul Părinte Teofan, alături de un sobor de preoţi şi diaconi. Din soborul de preoţi a mai făcut parte şi pr. Valentin Tofan, protopop al Protopopiatului Piatra Neamţ. Aproape o mie de credincioşi au asistat la slujbă, o parte dintre ei împărtăşindu-se cu Trupul şi Sângele Mântuitorului Hristos.

Învierea, „fundamentul vieţuirii creştinilor“

După citirea Sfintei Evanghelii, Înalt Preasfinţitul Părinte Teofan a adresat un cuvânt de învăţătură în care a vorbit despre semnificaţiile Evangheliei şi ale Apostolului citite în cadrul slujbei. „Scopul Bisericii pe acest pământ, în numele Domnului Hristos, este acela de a-i ajuta şi de a-i întări pe oameni să se ridice de la pământ, să vieze în numele Preasfintei Treimi, să umble pe calea adevărului, cunoscând drumul care duce la Dumnezeu. Pentru ca omul să se ridice şi să meargă pe calea adevărului, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său în lume. El a vieţuit printre oameni, a pătimit, a fost răstignit pe cruce, a murit, a fost aşezat în mormânt, dar a treia zi a înviat din morţi. Suntem în Săptămâna cea Luminată, în care Biserica, prin tot ceea ce împlineşte ca lucrare sfântă, ne aşază în calea vieţii noastre mijloace şi, mai ales, putere de har ca să înţelegem că, în esenţă, casa lui Dumnezeu este a rugăciunii. În biserică, omul primeşte puterea să se ridice din întunericul morţii şi să umble pe calea care duce la Dumnezeu. Adevărul Învierii Domnului Hristos din morţi este fundamentul, pârga, esenţa vieţuirii creştinilor în casa lui Dumnezeu“, a remarcat IPS Părinte Mitropolit Teofan, care a amintit în continuare de ajutorul pe care Maica Domnului îl oferă creştinului pentru a dobândi viaţa veşnică.

Chemarea spre Izvorul Tămăduirii

„Omul este ajutat să se ridice şi să umble în viaţă avându-l pe Hristos-Domnul, de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. În drumul nostru către împărăţia cerurilor avem drept fundament Învierea Domnului, iar ca ajutor pe Maica Domnului. În această zi (n.r. ieri), Biserica ne cheamă să înţelegem taina Maicii Domnului ca ajutătoare a fiecărui creştin în parte, în drumul ei către Dumnezeu. Cântările de la Vecernie şi Utrenie pentru praznicul de astăzi (n.r. ieri) cuprind cuvinte potrivite prin care Maica Domnului să fie preamărită şi aşezată la conştiinţa omului pentru a-l ajuta la mântuire. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este numită izvor, apă, fântână, nor, şuvoi, miere, nectar şi ambrozie a nemuririi. Prin aceste cuvinte, şi multe altele de acest fel, Maica Domnului este adusă de Biserică în mijlocul nostru pentru a ne fi de ajutor. Maica Domnului este apa cea vie într-o lume însetată şi cuprinsă de moarte. Ea este izvorul vieţii pentru că a născut, prin puterea Duhului Sfânt, pe Hristos-Domnul. Fecioara Maria este ocrotitoarea mamelor născătoare de prunci, nădejdea femeilor care nu pot naşte prunci. Astăzi (n.r. ieri) este ziua în care creştinii sunt chemaţi la Izvorul Tămăduirii, la Biserica lui Hristos, la Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, la Domnul Iisus cel mort şi înviat. Cântările din această zi (n.r. ieri) se adresează credincioşilor pentru a descoperi calea ce duce spre Biserica lui Hristos“, a accentuat Arhipăstorul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.

Procesiune cu icoana Sfintei Ana

Arhim. Luca Diaconu, stareţul Mănăstirii Bistriţa şi exarh al zonei Neamţ, a mulţumit Înalt Preasfinţitului Teofan pentru că a slujit Sfânta Liturghie, pentru „binecuvântarea arhierească“ şi pentru „deosebitul cuvânt de învăţătură“. Gândul de recunoştinţă al arhim. Luca Diaconu s-a îndreptat apoi către soborul de preoţi şi diaconi şi către pelerinii prezenţi în număr mare la această sărbătoare.

Lângă ctitoria lui Petru Muşat I a fost oficiată, în continuare, slujba Aghezmei mici de către Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, alături de slujitorii sfântului altar.

A urmat procesiunea cu icoana făcătoare de minuni a Sfintei Ana în jurul bisericii Mănăstirii Bistriţa. Pe parcursul acestei procesiuni s-a cântat „Hristos a înviat!“, dar şi alte cântări specifice perioadei pascale. Oamenii au fost stropiţi cu apa sfinţită, apoi s-au închinat la icoana Sfintei Ana.

Aşa cum este tradiţia în această zi, oamenii au adus la biserică ouă, pască, vin şi cozonac pentru a le oferi de sufletul celor adormiţi, după slujba Parastasului.

Priveghere la lumina lumânărilor

Pelerinii din Piatra Neamţ şi din localităţile din împrejurimi au venit în ajunul sărbătorii Izvorului Tămăduirii la Mănăstirea Bistriţa pentru a se ruga. Oamenii au participat la slujba Privegherii săvârşită de Înalt Preasfinţitul Părinte Teofan, alături de un sobor de preoţi şi diaconi. Slujba a avut o rânduială specială întrucât ne aflăm în Săptămâna Luminată. Slujba a fost oficiată la lumina lumânărilor şi a candelelor. Un moment deosebit a fost în timpul cântării „Lumină lină“, intonată de soborul de preoţi, care ţineau lumânări aprinse în mâini. Răspunsurile liturgice au fost date de Corul „Byzantion“ din Iaşi, dirijat de Adrian Sîrbu.

Spre finalul Utreniei, credincioşii au trecut prin faţa catapetesmei pentru a săruta Sfânta Evanghelie, icoana Învierii Domnului şi icoana Izvorului Tămăduirii şi icoana făcătoare de minuni a Sfintei Ana. În cadrul slujbei s-a cântat „Hristos a înviat!“, străvechea aşezare monahală de la Bistriţa fiind cădită, potrivit rânduielii, de mai multe ori, de preoţii şi diaconii slujitori.

Ctitorie muşatină din secolul al XIV-lea

Mănăstirea Bistriţa este situată la şapte kilometri de oraşul Piatra Neamţ spre Bicaz. Aşezarea monahală este o veche ctitorie muşatină, coborând în istorie până în timpul lui Petru Muşat I (1375-1391). Doi ucenici ai Sfântului Nicodim de la Tismana construiesc un schit de lemn, care se constituie mai târziu ca temelie şi loc ales de Alexandru cel Bun pentru propria sa zidire. Alexandru cel Bun îşi începe ctitoria la 1400, zidind o biserică de piatră pe urmele vechiului schit de lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“. Lucrările s-au încheiat la 1402, când este târnosită de mitropolitul Moldovei Iosif I Muşat. În anul 1407, mănăstirea primeşte în dar de la împărăteasa Ana a Bizanţului icoana făcătoare de minuni a Sfintei Ana. Al doilea ctitor al aşezării monahale este Binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, care construieşte la 1498 turnul clopotniţă cu un paraclis în prelungire. În anul 1538, Mănăstirea Bistriţa cunoaşte un nou ctitor, pe Voievodul Petru Rareş. Al patrulea ctitor, Alexandru Lăpuşneanu, finalizează lucrările la 1554, aducând-o în forma pe care o are şi astăzi. Începând cu anul 1980, la Mănăstirea Bistriţa au început ample lucrări de restaurare.

„Vin la Mănăstirea Bistriţa de când eram copil“

Credincioşii care au participat la hramul Mănăstirii Bistriţa au mărturisit că vin de mai mulţi ani aici pentru a serba Izvorul Tămăduirii.

„M-am rugat în special pentru sănătate, ştiind că Maica Domnului este Izvorul Tămăduirii. Sărbătoarea de astăzi (n.r. ieri) este tradiţională în Moldova şi o respectăm ca atare“, a spus Veronica din Piatra Neamţ.

„Am participat la sărbătoarea Izvorului Tămăduirii ca să ne izbăvim de toate bolile şi ca să avem un trai mai bun. Vin de mulţi ani la hramul acestei mănăstiri, pentru că am stat timp de 28 de ani în satul Bistriţa - Alexandru cel Bun. Deşi m-am stabilit în localitatea Dobreni, an de an am venit aici. Îmi aduc aminte că anii trecuţi venea mai multă lume la această sărbătoare. Acum, sunt persoane care vin să se închine în biserică, lasa un dar pentru sfântul altar şi pleacă“, a declarat Veronica Amariei din Dobreni.

„Am ajuns la această sărbătoare spre binele meu şi al familiei. M-am rugat pentru toţi românii ca să dea Dumnezeu sănătate, spor şi ajutor. Vin la Mănăstirea Bistriţa de când eram copil, fiind adus de mama mea pe braţe. Toată familia mea este ataşată de acest loc sfânt, dar şi de alte aşezări monahale din judeţul Neamţ. De hramul Mănăstirii Bistriţa îmi aduc aminte cu drag. Oamenii veneau aici cu multă credinţă, iar vremea era de obicei frumoasă, cum a fost şi astăzi (n.r. ieri)“, a mărturisit Neculai Gabor din Piatra Şoimului, judeţul Neamţ.