Mănăstirea Bogdana (vedere generală – Biserica „Sfântul Nicolae“ și Biserica nouă „Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuți“, Str. Bogdan Vodă nr. 4-6, Rădăuți, județul Suceava, România) Bogdan I,voievodul român din Maramureș, este considerat întemeitorul Moldovei suverane. În anul 1359 el decide să treacă munții în Moldova, unde tocmai murise Sas, fiul lui Dragoș. Învinge oastea urmașilor lui Sas și alungă pe fiul acestuia, Balc. Bogdan scoate Moldova de sub tutela regelui Ungariei și stabilește capitala la Baia. Conform tradiției, el zidit o biserică la Rădăuți din piatră brută și cioplită, în mijlocul unor codrii seculari, care excluzând pridvorul adăugat în anul 1599 de Alexandru Lăpușneanu, și-a menținut forma inițială. În această locație, s-a făcut o mănăstire și a fost instalată episcopia înființată de Alexandru cel Bun, strănepot al lui Bogdan I. Aici se află și mormântul domnitorului, inscripția de pe mormântul lui Bogdan I, ca și de pe mormintele celorlalți domni ce sunt înmormântați în acea biserică, a fost pusă de Ștefan cel Mare. Biserica „Sfântul Nicolae“ (Bogdana) este considerată a fi cea mai veche construcție bisericească de zid din Moldova. Ea se prezintă ca un edificiu romanic cu pereți tencuiți în exterior. Biserica are 11 ferestre cu deschideri strâmte spre exterior și deschise spre interior, cu elemete decorative individuale, deosebite de la una la alta. Pereții bisericii sunt întăriți de 10 contraforți. În tabloul votiv biserica apare cu un rând de ocnițe care astăzi nu se mai văd. În biserica mănăstirii sunt înmormântați domnitorii Moldovei și membrii familiilor domnitoare până în timpul lui Alexandru cel Bun. În naos se află 7 morminte. Primul, în colțul sud-estic este al lui Bogdan I. Pe aceeași latură este înmormântat Lațcu Voievod, lângă peretele nordic sunt 4 morminte ale lui Ștefan I, Roman I, Bogdan, fratele lui Alexandru cel Bun și Bogdan, fiul lui Alexandru cel Bun. În 1744 episcopul Varlaam a înființat aici o tipografie, care mai apoi a fost mutată la Iași când Iacob Putneanul a fost ales mitropolit al Moldovei. În 1775, când nordul Moldovei a fost ocupat de hasburgi, mănăstirea a fost desființată, iar biserica Sfântul Nicolae a rămas biserică episcopală până în 1782, când episcopia a fost transferată la Cernăuți. Mănăstirea a fost redeschisă la 6 decembrie 1992, când a fost instalat, primul stareț al mănăstirii de după 1775, în persoana arhimandritului Teodor Pavlo. Acesta a trecut la cele veșnice în 1996, în locul său fiind ales ca stareț arhimandritul Iustin Dragomir. Ca urmare a lucrărilor efectuate în ultimul deceniu al secolului al XX-lea, s-a înlocuit în 1996 catapeteasma degradată din lemn de tei a Bisericii „Sfântul Nicolae“ cu una nouă din lemn de stejar. S-a finalizat în 1998 construcția unui corp de chilii cu arhondaric și a unei biserici noi cu hramul „Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuți“. Episcopul Lavrentie al Rădăuților care a păstorit aici câțiva ani în vremea domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432) s-a retras din scaun și a îmbrăcat haina schimniciei cu numele de Leontie, devenind un vestit sihastru și părinte duhovnicesc din nordul Moldovei. L-a avut ca ucenic printre alții și pe Cuviosul Daniil Sihastrul. A fost înmormântat de ucenicii săi în biserica din lemn a Schitului Laura. Ca urmare a faptului că la mormântul său aveau loc numeroase vindecări de boli, credincioșii din Moldova au cerut mitropolitului Moldovei să accepte strămutarea moaștelor ierarhului Leontie în Catedrala episcopală de la Mănăstirea „Sfântul Nicolae“ (Bogdana) din Rădăuți. El a fost găsit în mormânt cu trupul întreg și nestricat, iar moaștele sale au fost așezate în partea dreaptă a naosului, un număr mare de oameni în nevoi venind acolo să se roage. După cum scria un vestit teolog ucrainean, ieromonahul Zaharia Kopystenski din Kiev, în anii 1621-1622: „În Rădăuți, în episcopie, Sfântul Leontie făcătorul de minuni zace cu trupul întreg...". Sărbătorirea sfântului avea loc în data de 1 iulie a fiecărui an. În anul 1639, orașul Rădăuți a fost prădat de tâlhari, iar moaștele sale au fost ascuse de călugări pentru a fi ferite de profanare chiar sub locul unde erau așezate, în naos, în fața tabloului votiv al ctitorilor mănăstirii. Furate de tâlhari străini care au prădat biserica episcopală din Rădăuți ori îngropate în grabă de călugări, tocmai pentru a nu fi furate..., nu se știe. Cert este că ele nu s-au mai aflat până astăzi... Însă în urma cercetărilor arheologice din perioada 1974-1977 se susține că au fost găsite o parte din moaștele Sfântului Leontie, ele fiind așezate într-o raclă abia în 1991, pentru a fi venerate de credincioși. Așadar o parte din moaștele Sfântului Ierarh Leontie și ale Sfântului Teodosie de la Brazi se află în biserica Mănăstirii Bogdana din Rădăuți. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, în ședința de lucru din 20 iunie 1992, canonizarea oficială a Sfântului Ierarh Leontie de la Rădăuți și includerea sa în calendarul creștin ortodox, cu data de prăznuire 1 iulie