Mănăstirea Humor (Hram: „Adormirea Maicii Domnului“; Gura Humorului, județul Suceava, România) Biserica pictată a mănăstirii este înscrisă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Măiestria artistului de odinioară, dăinuind peste atâtea veacuri, pune într-o lumină nouă trecutul acestei țări și al acestor locuri. Biserica Mănăstirii Humor este așezată într-un cadru natural de o rară frumusețe, cu priveliști încă sălbatice și pitorești. Ea își are începuturile în vremea domniei lui Alexandru cel Bun, când, ascunsă între codri, se ridică aici cea dintâi așezare mănăstirească, ctitoria marelui vornic Ioan (1415). La începutul secolului al XVI-lea, în 1527, mănăstirea a fost jefuită și distrusă de tătari. Biserica fusese înzestrată cu obiecte prețioase și manuscrise, dintre care cel mai de preț care se păstrează și astăzi este Tetraevangheliarul din 1473, carte daruită de Ștefan cel Mare. Ruinele vechii mănăstiri se pot vedea și astăzi, la cca. 300 m de actuala biserică. În vremea lui Petru Rareș, și Humorul este cuprins în campania de restaurări. Dar, aici, nu domnul săvârșește opera de reconstrucție, ci marele logofăt Toader Bubuiog. Pisania săpată în piatră pe peretele de sud aduce datele despre biserică: „Cu vrerea Tatalui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Duhului Sfânt, la porunca evlaviosului domn Petru voevod, fiul voevodului Ștefan cel Mare, s-a început și s-a zidit acest hram în numele cinstitei adormiri a Prea Curatei și Prea Binecuvântatei noastre Stâpâne Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria, pe cheltuiala și cu osteneala robului lui Dumnezeu, jupân Toader, mare logofăt și a soției sale Anastasia, în anul 1530 luna august 15 și când era egumen Chir Paisie.“ În 1535, ctitorul reunea o echipă de meșteri zugravi care să asigure decorarea noii biserici. Așa cum arată analiza stilistică a picturii, echipa era formată din 4 zugravi, fiecare având o personalitate artistică formată. Printre ei, există indicii să fi participat și acela care se intitula „zugrav de biserici și curtean al Măriei sale Petru, voevodul Moldovei“ Toma din Suceava. Echipa aceasta a relizat unul din cele mai impresionante ansambluri decorative ale epocii. Ceea ce caracterizează în plus întreaga pictură de la Humor este unitatea de tonalitate cromatică, datorată predominanției diferitelor nuanțe de rosu, culoare specifică acestei biserici. Din punct de vedere arhitectural câteva particularități se impun: pridvorul deschis cu cele 4 arcade în arc frânt și lipsa turlei. Biserica este în plan triconic, între naos și pronaos aflându-se gropnița, deasupra căreia, printr-o ușă săpată în zid, se poate ajunge în tainiță. Elementele de factură gotică sunt vizibile în ancandramentele ferestrelor, în portalul de la intrare precum și în firidele cu care se decorează cele 3 abside laterale. Biserica a fost îmbrăcată pe interior și pe exterior cu o minunata haină de pictură în frescă, tehnică întâlnită la Voroneț, Moldovița, Sucevițta, Arbore. Ansamblul pictural din pronaos și gropnița a fost restaurat între anii 1971 - 1972 cu ajutorul UNESCO. Vorbind despre realitățile artistice ale picturii, trebuie să avem în vedere în primul rând exteriorul. Expus intemperiilor, peretele nordic se resimte cel mai mult. În schimb, peretele sudic, absidele laterale și peretele vestic, oferă ochiului o sublimă orchestrație de culori: Heruvimi, serafimi, îngeri, profeți, apostoli, ierarhi, călugări. Imnul Acatist al Bunei Vestiri, cuprinzând 24 de scene, este zugrăvit pe peretele de sud alături de Asediul Constantinopolului. Tot aici se găsesc scene din viața Sfântului Nicolae precum și Parabola Fiului Risipitor. La intrarea in biserica, pe peretele de vest, ne intampina Judecata de Apoi, unde apar multe elemente de factură locală cum ar fi: buciumul, lavița, cobza, ștergarul. Dintre obiectele cu care a fost înzestrată mănăstirea se mai păstrează iconostasul, excepțională operă sculpturală (sec. XVI), 4 icoane din sec. al XVI-lea, a căror pictură este de un mare rafinament, un jilț și strane din aceeași perioadă.