Mănăstirea Văratec (Hramul: "Adormirea Maicii Domnului", sărbătorit la 15 august, și "Sfântul Cuvios Iosif de la Văratec", sărbătorit la 16 august) La 12 km de Târgu Neamț și la 40 km de Piatra-Neamț, amplasată într-un cadru natural deosebit, Mănăstirea Văratec este, fără îndoială, unul dintre cele mai cunoscute și mai vizitate monumente ale județului Neamț. Printre ctitorii acestui așezământ nu aflăm nici nume voievodale și nici pe cele ale unor mari dregători ai țării. Tradiția pomenește numele Maicii Olimpiada, călugărită în fostul Schit Topolița din apropierea Văratecului și venită apoi de la Schitul de maici de la Durău, care, între anii 1781-1785, întemeiază o mică isihie în poiana Văratec, cumpărată de la pădurarul Ion Bălănoiu. De altfel, Maica Olimpiada (Bălașa Herescu înainte de călugărie) va juca un rol important în așezarea și dezvoltarea obștii monahale de la Văratec, sacrificând întreaga avere, stărețind de trei ori și stingându-se aici în 1842, la venerabila vârstă de 85 de ani. După constituirea nucleului monahal de la Văratec în perioada 1781-1788, prima stareță rânduită aici de Paisie Velicicovschi e Maica Nazaria de la Durău și în 1794 se ridică o a doua biserică de lemn, mai ales că între timp Schitul Văratec se unise cu Schitul Topolița, beneficiind și de veniturile pe care le aduceau moșiile acestuia. În 1803, prin hotărârea Mitropolitului Veniamin Costache, Văratecul se unește cu Agapia, dar pentru scurtă vreme. Ceva mai târziu, în 1808, când numărul monahiilor crescuse spectaculos, a început construcția actuală, Biserica „Adormirea Maicii Domnului“, eveniment consemnat și în inscripția din pridvor, scrisă în limba română cu alfabetul latin Abia încheiată zidirea noii biserici (în 1812) și mănăstirea trece prin grelele încercări ale anului 1821: odoarele sunt jefuite, călugărițele izgonite sau ucise și însăși Maica Olimpiada a scăpat cu mare greutate „de sabie“ fiind adăpostită la Mănăstirea Secu, unde a participat direct la terifiantele momente petrecute acolo. În anul 1900 un puternic incendiu mistuie cea mai mare parte a chiliilor, arzând și acoperișul bisericii mari împreună cu cele două turle de lemn care se adăugaseră ulterior, și care nu au mai fost refăcute. Actualul complex de clădiri din incinta mănăstirii Văratec s-a construit după incendiul din 1900, doar zidul înconjurător - ridicat între 1808-1812 - păstrându-se în forma sa inițială. Biserica „Adormirea Maicii Domnului“ din mijlocul incintei, în fața căreia se află statuia în bronz a Saftei Brâncoveanu realizată în 1935 de sculptorul Ion Jalea, îmbină formele tradiționale moldovenești cu elemente neoclasice. E construită din piatră și cărămidă, cu două turle rotunde, zvelte și austere, de un alb strălucitor. Doar brâul de ocnițe oarbe de sub streașină, soclul bine profilat și cele trei contraforturi scunde care sprijină zidurile laterale și absida altarului mai "înviorează" și nuanțează sobra desfășurare a fațadelor. Odată cu Biserica "Adormirea Maicii Domnului" s-a construit și incinta din jurul ei, alcătuită din ziduri puternice de piatră, iar în interiorul acestora, un corp de chilii pe două nivele, cu prispă largă, sprijinită pe șiruri de coloane din lemn. Pe latura nordică a incintei se află stăreția și clădirile administrative, iar pe cea sudică, la parter, s-a amenajat o bogată și atractivă colecție muzeală în spațiul fostului Atelier „Regina Maria“, construit în 1934 de către regele Carol II la îndemnul Mitropolitului Pimen. Intrarea în incintă se arcuiește sub turnul-clopotniță cu trei nivele, situat spre est, unde s-a amenajat prin 1840-1850, Paraclisul "Sf. Nicolae". După marele incendiu din 1900, între anii 1903-1909, a fost refăcut și acest paraclis, catapeteasma și interioarele sale fiind pictate de ieromonahul Eftimie Obrocea de la Mănăstirea Ciolanu. În jurul incintei se întinde satul mănăstiresc, alcătuit din case tradiționale țărănești de un pitoresc deosebit. Satul s-a dezvoltat de-a lungul anilor după un plan ingenios, conceput de meșteri populari care au construit aici ulițe înguste, casele și celelalte anexe, ele fiind bine orientate în funcție de terenul accidentat. Ceva mai departe, pe o coastă de deal, străjuiește solitară Casa Lahovary, construcție de la începutul secolului nostru, cu o arhitectură urbană în stil românesc. La aproximativ 150 m sud-est de biserica mare, pe o culme joasă, se află Biserica "Nașterea Sf. Ioan Botezătorul", zidită de Eufrosina Lazu cu ajutorul soborului și altor făcători de bine în anul 1844, pe locul unei biserici de lemn din 1817. În actualul cimitir al mănăstirii, situat într-o poiană la aproximativ 400 m sud-vest de biserica mare, se ridică Biserica "Schimbarea la Față a Mântuitorului", zidită tot prin strădania stareței Eufrosina Lazu în anii 1846-1847. De-a lungul anilor, mai multe schituri și mănăstiri s-au aflat vremelnic sub ascultarea Mănăstirii Văratic: Buciumeni, Dănești, Văleni - Piatra-Neamț, Hangul, Durău, Topolița, iar mai curând, monahiile din această obște au osârdit la reorganizarea și dezvoltarea fostului schit Durău ca mănăstire de maici.