Mântuitorul Iisus Hristos la arhiereul Caiafa - Frescă sec. XVI, Catedrala Episcopală din Roman După arestarea Sa, Mântuitorul Iisus Hristos a fost dus în fața fostului mare preot, Ana, instigatorul mișcării de prindere a Mântuitorului. A urmat episodul înfățișării înaintea Sinedriului întrunit noaptea, în casa marelui preot Caiafa. Din Sinedriu au lipsit nume precum Nicodim sau Iosif din Arimateea, care l-ar fi susținut pe Iisus. Contrar regulilor, procesul a început cu ascultarea martorilor acuzării, apropiați ai lui Caiafa: „Sinedriul căuta martor mincinos împotriva lui Iisus, ca să-l omoare“ (Matei 26, 59). Singura lor acuză a fost aceea că l-au auzit pe Mesia spunând că ar putea dărâma și ridica templul în trei zile. Ceea ce nu era suficient de grav. Încălcând procedura de ascultare a martorilor apărării (care nu erau de față și nici nu ar fi fost primiți), Caiafa a recurs la o acuzație directă adusă Mântuitorului: „Te juri pe Dumnezeu cel viu, să ne spui de ești Hristos, Fiul lui Dumnezeu!“ (Matei 26, 23). Prin lipsa sa de obiectivitate, Caiafa a încălcat elementarul principiu al prezumției de nevinovăție. La răspunsul afirmativ dat de Iisus, Caiafa a recurs la sfâșierea veșmintelor pieptului, gest specific celui care auzea de moartea unei rude sau a unei blasfemii. Teatral, gestul a impresionat membrii Sinedriului, a căror sentință nu putea fi decât condamnarea la moarte, pentru „hula lui Dumnezeu“. Iisus este bătut, scuipat de mulțime și preoți, chiar și de soldați. După un proces a cărui sentință se știa înainte, Caiafa nu îl putea executa pe Hristos decât cu acceptul procuratorului Pilat din Pont. De aceea Iisus a fost dus la guvernatorul roman al Iudeei, Pilat din Pont (probabil că a fost trimis dimineața).