Știința concepe noi metode de cercetare a Manuscriselor de la Marea Moartă. Fizicienii sunt pe punctul de a face noi descoperiri importante legate de Manuscrisele de la Marea Moartă, documente religioase vechi de 2 000 ani, găsite în deșertul Cisiordaniei (West Bank), declară un institut de știință din Berlin. Din anul 1947 până în 1956 s-a recuperat un număr de aproximativ 900 documente distincte, de la beduini și de la arheologii care au cercetat 11 peșteri de lângă Qumran, o așezare ruinata, aflata pe țărmul de nord-vest al Mării Moarte. Documentele conțin mai multe cărți ale Bibliei, ceea ce a atras interesul maxim al evreilor, creștinilor și musulmanilor. Toate cele trei religii au legătură cu scrierile Vechiului Testament. În jurul sulurilor de la Qumran au planat și teorii conspiraționiste, vreme de 60 ani, nedovedite însă. Unele dintre sulurile vechi au fost descoperite sau recuperate intacte, dar multe dintre cele 17.000 fragmente au creat probleme la sortare și asamblare. Până în prezent, oamenii de știință au folosit o metodă de tip „jig-saw-puzzle” (un anumit tip de puzzle, din piese foarte mici, în formă ciudată), încercând să potrivească piesele în funcție de cuvinte și de stilul scrisului. Săptămâna trecută, oamenii de știință din Berlin au prezentat pe scurt metodele secolului XXI de sortare a fragmentelor care conțin scrieri ebraice, grecești și aramaice, păstrate la Muzeul Israel din Ierusalim. Noile metode, inclusiv cea cu raze X, pentru pergament și papirus, garanteaza faptul ca manuscrisele nu sunt deteriorate. Re-analizarea acestora nu ar ajuta doar la rezolvarea unor dispute academice și religioase aprinse, bazate pe diferite moduri de citire a textelor, ci ar ajuta la reconstituirea mai multor documente care păreau pierdute pentru totdeauna, într-un amalgam de fragmente rămase disparate. Noile metode au fost dezvoltate de BAM, laborator pentru materiale științifice din Berlin (Germania). „Vom fi în măsură să spunem dacă oricare două fragmente (de manuscrise) au proprietăți identice, în privința materialului lor”, a explicat purtătorul de cuvânt al BAM, Ulrike Rockland. „Dacă au (proprietăți comune), înseamnă că provin din aceeași bucată de manuscris. Nimeni nu putea spune cu certitudine acest lucru mai înainte (de descoperirea noilor metode).” Manuscrisele de la Marea Moartă reprezintă una dintre cele mai mari descoperiri arheologice ale sec. XX. Un păstor beduin, Muhammad edh-Dhib, a găsit primele papirusuri în anul 1947, din întâmplare. În acel moment, sit-ul descoperirii aparținea Iordaniei. O carte publicată în 2009 despre descoperire și istoricul ei relatează că, pentru a împiedica jefuirea grotelor înaintea unor cercetări științifice la fața locului, care așteptau o finanțare pentru a debuta, Gerald Lankester Harding, care avea în grijă antichitățile din Iordania, a plătit un beduin să strângă fragmentele de manuscrise care se puteau găsi mai ușor, începând cu anul 1950. Pentru a se asigura că nimeni nu fură dintre fragmentele prețioase, beduinul a fost plătit pentru fiecare centimetru pătrat de manuscris, primind bonusuri în cazul găsirii unor părți mai mari. Cu toate aceste măsuri de protecție, manuscrisele deja erau fragmentate în mii de bucăți, deși mediul întunecat și uscat le-ar fi putut permite să se conserve mai bine, pe toată perioada în care au stat ascunse. Până în momentul în care au fost aduse la Ierusalim, a existat de multe ori o nesiguranță cu privire la grota din care proveneau fragmentele găsite. Chiar și astăzi nu sunt dovezi clare că acele grote au aparținut cu adevărat populației care a trăit în Qumran, cu 2 000 ani în urmă. Luna trecută (octombrie 2010), Israel Museum și Google au anunțat planurile lor de digitalizare a principalelor manuscrise și de publicare a imaginilor online gratuite (for free), în termen de cinci ani, cu baza de date aferenta si cu traducerile. (v. Arhiva Lacasuri Ortodoxe) Manuscrisele de la Qumran au fost în centrul atenției publice ani de zile, iar pe marginea lor au apărut și multe cărți de senzațional, care susțineau că ar putea „demasca” creștinismul. În anii 1980 au existat controverse la nivel mondial legate de acuzațiile că Israelul ar avea mici fragmente „secrete”, neaduse la cunoștința maselor. Oamenii de știință au călcat interdicțiile și au publicat imagini ale fragmentelor în 1991. Rockland a precizat că laboratorul din Berlin a lucrat pe o varietate de fragmente din piele de capră, pentru a dezvolta proceduri de catalogare a lor. Acestea includ examinarea luminoasă, scanarea cu microscoape speciale și cu ajutorul unor tehnologii avansate, cunoscute sub numele de raze X, spectroscopie de fluorescență și spectroscopie Raman. Experții au conceput moduri standard de urmărire a modului în care fiecare bucată de papirus a fost realizata, și vârsta fiecăreia. „Pielea de capră este un material organic. Dacă două fragmente au aceeași semnătură în infraroșu, raze X și Raman, ele aparțin aceleiași bucăți”, a adăugat Rockland. Procedurile pot identifica și loturi diferite de cerneală folosită. Oamenii de știință au fabricat propria cerneală pe baza unor rețete vechi, în scopul testării felului în care reacționează cu pergamentul. Dezavantajul unic al acestor teste noi este costul ridicat. Fundația Prussian Cultural Heritage din Berlin a plătit pentru proiectul inițial, care este unul comun de cercetare, germano-israelian. Rezultatele vor fi prezentate într-un „workshop” din Berlin, în cursul acestei luni, noiembrie 2010, iar oamenii de știință și savanții umaniști se vor reuni pentru a afla cum pot colabora, pentru a avansa în cercetare. Un articol tradus si inspirat dupa un comunicat Jean-Baptiste Piggin, Ulrike von Leszczynski - noiembrie 2010