Cu binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Teofan şi sub egida editurilor Doxologia şi „Mitropolit Iacov Putneanul“ a apărut cartea „Mănăstirea Dobrovăţului - Monografie arheologică şi istorică“.

Lucrarea prezintă rezultatele cercetărilor arheologice efectuate la Mănăstirea Dobrovăţ care - din punct de vedere ştiinţific, tehnic şi calitativ - sunt total inedite. De asemenea, coroborarea datelor arheologice cu documentarea istorică a condus la posibilitatea formulării unor precizări şi ipoteze ştiinţifice privind, în egală măsură, istoria Mănăstirii Dobrovăţ şi a zonei în decursul secolelor XVI-XVIII, în cadrul mai larg al istoriei medievale a Moldovei.

Autorii Nicolae Puşcaşu şi Maria Voica Puşcaşu şi-au dedicat întreaga viaţă cercetării arheologice şi au pipăit, aşa cum Arghezi îşi dorea să îl pipăie pe Dumnezeu, pulberea oaselor lui Ştefan cel Mare la Putna şi pe cea a lui Daniil Sihastru la Voroneţ, dar şi a altor voievozi şi schimnici. Adeseori, conform chiar spuselor autorului publicate într-un articol semnat de Nichita Danilov în „Ziarul de Iaşi“, arhitectul Nicolae Puşcaşu s-a aflat în situaţia unui chirurg „care trebuie să lucreze pe ochi deschis, dar în acelaşi timp să nu uite că pacientul sau pacienta e însăşi istoria acestui neam, pe care eu o asemănam şi o asemăn şi acum cu o femeie cu burta la gură prinsă sub şenilele unui excavator. Ca să salvez fătul, trebuia să fac o cezariană, pe timp de noapte sau de zi. În această situaţie, se mai pune problema să laşi în urma ta o pulbere de litere presărate peste o ţară aflată mereu în stare de asediu? Poate o vor face alţii, eu nu am putut... Nu m-a lăsat conştiinţa... Las în urmă această arhivă. Pentru cercetătorii care vor veni sau, mai bine zis, nu vor veni...“ ş9-IV-2010, „Nicolae Puşcaşu, un geniu neînţeles al arheologiei ieşene“ţ.

În cazul de faţă, coautoarea acestui volum, Maria Voica Puşcaşu, s-a îngrijit ca reconstituirea adevărului istoric să rămână şi în pulbere de litere presărată pe istoria ţării noastre prin editarea unei cărţi în format B5 cu peste 200 de pagini. Aceasta cuprinde, pe lângă rezultatele cercetărilor privind aşezarea în sec. III-IV, locuirea din sec. X-XII, cercetarea edificiilor şi vestigiilor datorate înfiinţării şi funcţionării Mănăstirii Dobrovăţului (biserica mare, necropola exterioară, zidul din incintă, vestigiile construcţiilor mănăstireşti), tabele cu lista pieselor numismatice, podoabe, accesorii vestimentare, unelte şi arme, amenajări funerare din zidărie, tabelul înhumărilor, principalele cote de nivel, anexe cu diverse documente şi inscripţii, un sumar în limba engleză şi planşe grafice foarte utile cercetătorilor din domeniu.

Lucrarea se adresează în primul rând specialiştilor arheologi, istorici medievişti şi istorici de artă, studenţilor, masteranzilor şi doctoranzilor, dar şi cititorilor interesaţi de istoria Evului Mediu în general sau de trecutul teritoriilor care formează acum judeţele Iaşi, Vaslui şi Bacău.

Lucrările de restaurare ale componentelor ansamblului Mănăstirii Dobrovăţ - începute în anul 1974 cu restaurarea bisericii mari şi care, cu numeroase întreruperi, au continuat aproape 30 de ani - au constituit principalul prilej de efectuare a unor ample lucrări de cercetare arheologică - prima intervenţie cu caracter ştiinţific în istoria monumentului - cu rezultate notabile în ceea ce priveşte cunoaşterea evoluţiei ansamblului de arhitectură medievală în cauză, dar şi cu privire la antecedentele de locuire umane din această zonă, rezultate prezentate şi discutate în cuprinsul acestui volum.

Apariţia cărţii marchează în cadrul contemporan un nou început pentru străvechiul aşezământ, urmărind reînnodarea prestigioaselor tradiţii de viaţă spirituală şi cultural-artistică cunoscute de Mănăstirea Dobrovăţ în perioada evului de mijloc din Moldova. Vă invităm ca prin lecturarea cărţii să deveniţi continuatori ai acestei tradiţii.