Bartolomeu I,

Prin harul lui Dumnezeu Arhiepiscop de Constantinopol, Noua Romă şi Patriarh Ecumenic

Fraţi şi fii prea-iubiţi în Domnul,

Dumnezeu Cel ce a creat universul şi a format pământul pentru a face un habitat ideal pentru fiinţa umană, i-a dăruit omului ordinea şi facultatea de a creşte, de a se multiplica şi de a umple pământul, de a-l împropria, de a fi stăpânul lumii vegetale şi animale (Gen. 1, 28-30.)

Lumea noastră înconjurătoare ne-a fost dată de către Creator ca un domeniu de activitate socială, dar şi de sfinţire, pentru a moşteni creaţia care va fi reînnoită în veacul viitor. Biserica Mamă, Sfânta Mare Biserică a lui Hristos, trăieşte întotdeauna această teză teologică, care este a sa. Este deci cunoscut că Sfântul nostru Tron Ecumenic care a pus umila mea persoană în fruntea unui efort ecologic destinat protejării planetei noastre pe care o facem să sufere mult, cu ştiinţă sau nu.

Bio-diversitatea, produsă de atot-ştiinţa lui Dumnezeu, nu ne-a fost dată la puterea discreţionară a omului. Stăpânirea terrei şi a tot ce se găseşte pe ea semnifică faptul că omul trebuie să folosească şi să se bucure raţional de bunurile oferite şi nu să distrugă sau să epuizeze resursele natural, prin lăcomie.

Totuşi, mai ales în zilele noastre, se observă o exploatare excesivă a resurselor natural care au ca efect distrugerea echilibrului ecologic, aşa încât condiţiile pe care Dumnezeu le-a pus pentru viaţa oamenilor se degradează.

Spre exemplu, noi constatăm toţi, oameni de ştiinţă, şefi religioşi şi politici, umanitatea întreagă, că temperature atmosferei creşte, că ploile diluviene se revarsă, că ecosistemele terestre şi marine sunt poluate, că în anumite regiuni ale lumii viaţa este perturbată, uneori total compromisă.

Văzând şi evaluând empiric pericolele care produc umanităţii o degradare a condiţiilor ecologice, deja din timpul Patriarhului ecumenic Dimitrios am stabilit ziua de 1 septembrie ca zi de rugăciune pentru mediu. Noi trebuie să admitem că schimbările climatice dureroase nu sunt cauzate de Dumnezeu, ci de om. Prin consecinţă, noi ne rugăm la Dumnezeu să amelioreze aceste condiţii.

Această implorare este în mod esenţial o chemare la pocăinţă a umanităţii pentru păcatele comise care au distrus bunurile pământului, în loc să ne bucurăm cu raţiune şi circumspecţie şi să păstrăm durabilitatea acestor resurse. (…)

Ne rugăm ca Dumnezeu în Înţelepciunea Sa, Pacea şi Puterea Sa, să creeze, să salvgardeze şi să dirijeze creaţia, care aspiră la mântuire până la sfârşit, de a păstra mediul care contribuie continuu la prosperitatea omului şi să-l conducă eficace la lucrările bune ale semenilor care lucrează în acest sens.

Implorăm pe Domnul să trimită harul şi infinita sa Milostivire către toţi oamenii, în special cei ce respect şi păstrează creaţia.

 Traducerea şi adaptarea: Pr. Ioan Valentin Istrati

Sursa: www.orthodoxie.com