În vremurile noastre doar copiii nu au telefoane mobile. În rest, fiecare persoană are un telefon mobil la care vorbește continuu și cu care comunică cu ceilalți. Oriunde s-ar afla inițiază un apel telefonic. Peste tot auzi fel de fel de muzică, care este o opțiune pentru posesorii de telefoane mobile. Acestea sună chiar și în sfintele biserici.

Aș îndrăzni chiar să spun că până și monahii au telefoane mobile, în ciuda faptului că au ales să renunțe la viața cea lumească și au renunțat la familie și prieteni. Sunt puțini cei care au renunțat în mod conștient la telefonul mobil și se limitează la un telefon fix în casa lor. Ei consideră deranjant faptul că oricând și oriunde pot fi căutați și făcuți părtași la problemele altora, întrerupți din activitățile lor spirituale, care implică contemplația, rugăciunea și lepădarea de grijile cele lumești. Mulți dintre frații mei duhovnicești vor considera cuvintele mele ca fiind paradoxale. Dar insist, pentru că sunt de părere că majoritatea lucrurilor pe care le spunem la telefon nu sunt necesare, dacă nu chiar dăunătoare. Sunt câteva cazuri în care conversațiile telefonice au o anumită valoare și fac viața oamenilor mai ușoară, dar pentru aceste situații avem telefon acasă sau la birou, etc.

Comunicarea continuă prin intermediul telefonului mobil interferează cu procesele minții noastre într-o mie de feluri, ceea ce face ca rugăciunea și viața spirituală în general să aibă mult de suferit. Cum poți săvârși lucrarea Domnului, când poți primi și efectua apeluri mereu?

Când alții îți distrag atenția cu întrebări nefolositoare și îți cer părerea în legătură cu subiecte ridicole, e ca și cum oamenii și-au pierdut simțul logicii sau s-au întors înapoi la vârsta copilăriei. În legătură cu telefonul mobil, nu trebuie să uităm că creștinii doresc mai întâi comunicarea cu Dumnezeu și mai apoi pe cea cu oamenii.

Cu ajutorul telefoanelor vorbim cu oamenii. Dar cu Dumnezeu cum vorbim? Un călugăr mi-a spus odată că și el are un telefon mobil cu multe caracteristici, și mai apoi mi-a arătat șiragul său de mătănii care era foarte uzat. „Cu asta”, m-a asigurat el, „vorbesc tot timpul cu Dumnezeu!” Telefonul mobil are taste, dar eu folosesc nodurile pentru a cere milă de la Dumnezeu; acest telefon trebuie să fie folosit continuu, mai ales la vârsta noastră când tentațiile sunt multe și mulți oameni s-au îndepărtat de Dumnezeu, întrucât suntem absorbiți de grijile noastre cele lumești.”

Fericiți sunt cei ce nu au fost captivați de tehnologia contemporană și pot să comunice deschis cu Dumnezeu prin rugăciune arzătoare, cu mintea nedistrasă de griji lumești, și care nu are nevoie de echipamente, antene, căști, cabluri, etc.