În luna noiembrie, în ziua a unsprezecea facem pomenirea Sfântului Mare Mucenic Mina cel din Cotiani.
Acesta a trăit pe vremea împărăției lui Maximian și era din Egipt, oștindu-se în cohorta ce se chema Rutalia. Nesuferind ca să vadă cinstirea cea rătăcită a idolilor, s-a suit în munte și s-a curățit pe sine cu postiri și cu rugăciuni. Întărindu-se îndeajuns și aprinzându-i-se sufletul de dumnezeiescul dor către Hristos, s-a pogorât din munte și, stând în mijlocul închinătorilor la idoli, a propovăduit pe Hristos. Pentru aceea a fost dat la chinuri: i s-a frecat trupul cu târsâni și a fost ars de foc și târât fără milă peste ciulini, până i s-a spart trupul, iar la urmă a primit sfârșitul prin sabie.

Din minunile Sfântului Mina

O femeie oarecare, silită fiind de către un bărbat spre amestecare de rușine, s-a dus la sfântul și a cerut ajutorul lui, care nu a trecut-o cu vederea, păzind-o năvătămată. Acela, legându-și calul de piciorul său, încerca să silească pe femeie. Iar calul, sălbăticindu-se împotriva stăpânului, nu numai că l-a împiedicat de la nelegiuita faptă, ci l-a și târât pe pământ, neoprindu-se până la biserica sfântului. Ajungând acolo, cu mare glas necheza, făcând pe mulți oameni să iasă din biserică afară să vadă ce se întâmpla. Deci, cel ce a pătimit aceasta, văzând adunarea poporului și calul său care și mai mult se zbătea, și neavând vreun ajutor de la cineva, temându-se să nu sufere ceva mai rău de la calul său, a mărturisit fără să se rușineze, înaintea tuturor, păcatul său și îndată calul s-a liniștit. După aceasta, dezlegându-se călărețul, a intrat în biserica sfântului și căzând la pământ se ruga lui ca să nu fie încă mai mult pedepsit.

Altă dată, un șchiop și o femeie mută, stăteau în biserica sfântului împreună cu alți bolnavi, spre a se vindeca. Într-o noapte, fiind toți cuprinși de somn, s-a arătat sfântul și a zis șchiopului: „Du-te acum, când este liniște și apucă-te de haina femeii mute și te vei vindeca!“. Iar el, ducându-se și apucând-o de haină, femeia s-a tulburat și a strigat, dezlegându-i-se limba. Iar șchiopul, rușinându-se, îndată s-a sculat și a început să fugă. Înțelegând amândoi minunea ce s-a făcut, au slăvit pe Dumnezeu.

Un evreu oarecare, având prieten pe un creștin, atunci când pleca în călătorie undeva departe, de multe ori lăsa creștinului banii săi spre păstrare. Lăsând odată acestuia o pungă cu cinci sute de monede, creștinul cugeta în inima sa să tăgăduiască amanetul, ceea ce a și făcut prin faptă. Căci venind evreul și cerându-și banii, creștinul n-a vrut să-i dea, zicându-i: „De data aceasta n-ai lăsat nimic la mine. De ce ceri bani?“. Iar evreul auzind aceasta, s-a tulburat cu totul. Mai pe urmă, venindu-și în fire, a zis către creștin: „Fiindcă nimeni n-a văzut când ți-am dat banii, jurământul să dezlege pricina noastră. Deci jură-te sfântului Mina, ca să vădească care este mincinosul“.
Învoindu-se, au mers amândoi la biserica Sfântului Mucenic Mina, și îndată creștinul a făcut jurământ, tăgăduind că ar fi primit banii de la evreu. După aceea, au ieșit amândoi din biserică, au încălecat pe cai și au plecat. Iar calul creștinului mergea cu neorânduială, sălbăticindu-se împotriva stăpânului său, care se temea să nu fie omorât. Deodată l-a aruncat jos la pământ, dar nu i-a vătămat trupul, ci i-a pierdut numai basmaua, împreună cu o cheie și cu pecetea lui de aur. Apoi, iarăși încălecând, au pornit la drum, iar evreul se întrista foarte și ofta din adâncul inimii.
După o bucată de drum creștinul a zis către evreu: „Prietene, fiindcă locul acesta este potrivit, să ne pogorâm de pe cai și să mâncăm ceva“. Așezându-se ei la masă, a venit sluga creștinului ținând într-o mână punga evreului iar în cealaltă cheia împreună cu basmaua sa, pe care văzându-le s-a înspăimântat. Deci a zis sluga: „Un ins oarecare înfricoșător a venit la stăpâna mea și dându-i cheia împreună cu basmaua, i-a zis: Trimite punga evreului degrabă, ca să nu se primejduiască bărbatul tău. Și, iată, am venit aici după poruncă“. Atunci evreul s-a umplut de bucurie și s-a întors împreună cu creștinul la sfântul. După aceasta evreul se ruga să fie botezat, ca cel ce a fost însuși văzător al minunii. Iar creștinul cerea iertare pentru că a mâniat pe Dumnezeu prin jurământ mincinos. Deci amândoi primind precum au cerut, unul botezul și celălalt iertare, s-au întors la ale lor bucurându-se.
Cu rugăciunile Sfântului Mare Mucenic Mina, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.