Bangladesh este desigur o țară musulmană, și în Dhaka nu am văzut nicio biserică creștină în Dhaka. Era și Ramadan, postul musulman, timp în care nu se mănâncă de la răsărit la apus, iar economiile din aceasta ar trebui date celor săraci.

Am spus că am realizat cât de sărac sunt. Sărac în sensul în care înainte de a veni aici și de a vedea ce este adevărata sărăcie, mi-a lipsit abilitatea de a-mi frânge inima pentru lucrurile care în mod sigur îi frâng inima lui Dumnezeu. Chiar și acum, după puținul pe care l-am văzut pe străzile din Dhaka, tot nu pot spune că am înțeles ceea ce înseamnă adevărata sărăcie.

Ce înseamnă să fii sărac în America? Noi credem că sunt anumite necesități ale omului. Computere, laptotpuri, celulare, ipoduri, ipaduri, chiar și haine pe care le purtăm.

Am citit ceva despre cum să faci misiune creștină la musulmani, dar să fiu sincer, sunt doar cuvinte. Să faci misiune la oamenii unei națiuni ca cea din Bangladesh înseamnă abilitatea de a arăta cu adevărat compasiune pentru oameni în ciuda diferențelor religioase. Să vorbești liber și tare despre speranța pe care o ai în Iisus Hristos. Să vorbești despre Cruce unor oameni care suferă de foame și de boli incurabile în fiecare clipă a vieții lor.

Musulmanii cred în Dumnezeu, deși prin lentilele Coranului care prezintă o viziune distorsionată despre Hristos. Cel mai important este însă că ei cred cu adevărat, deși nu au nimic. Căci o națiune care înfometează după dragostea Fiului lui Dumnezeu trebuie să afle că El este adevărata mâncare, care aduce viață veșnică. Este mult mai mult decât înfometarea de la răsărit și până la apus, care oricum are loc, din cauza sărăciei.

Bangladesh are o populație de 150 de milioane de oameni și este între cele mai sărace țări de pe planetă.

Traducerea și adaptarea: Pr. Ioan Valentin Istrati

Sursa: http://ipost.christianpost.com