Mitropolitul Emmanuel al Franței, Președinte al Conferinței Bisericilor Europene

„Sărăcie, bogăție și ecologie în Europa”

– Discursul de deschidere al Conferinței „Chemare pentru Justiție climatică”, Budapesta, 8-12 nov. 2010

Excelențele Voastre,

Cinstiți preoți,

Reprezentanți ai autorităților ungare și ai instituțiilor europene,

Doamnelor și Domnilor

De vreme ce criza fincară continuă să crească, prăpastia dintre sărăcie și bogăție continuă să se lărgească. Nu numai că extremele se opun una alteia, ci și vizibilitatea inegalităților devine tot mai evidentă. Ca martor al unei lumi care merge greșit, al unei lumi în criză, mediul suferă de asemenea de individualism excesiv. Liberalismul economic, așa cum a fost el apărat de Adam Smith, care teoretic se regulariza înainte, a ajuns la limita expresiei sale. Unii blamează globalizarea. Nu ar fi mai cinstit să vedm o recrudecență a indiferenței? Dar dincolo de acest fenomen, există o criză a valorilor, care plasează omul în fruntea propriilor lui responsabilități, ca o persoană de relație, sau mai bine zis ca o persoană în relație. Omul are locul său în istorie, și aparține unui mediu natural, unei societăți, unei culturi. Aceste teme au fost subiectul discuțiilor anterioare de la Adunarea Consiliului Mondial al Bisericilor din Harare – 1998 și apoi Porto Alegre – 2006. Conferința Bisericilor Europene consideră aceste teme ca fiind cruciale și a întâmpinat această întâlnire cu bucurie, care poate duce la o atenție sporită asupra acțiunilor nesăbuite ale umanității care au impact asura oamenilor și locurilor. Patriarhul Ecumenic Bartholomeu a menționat deja într-un seminar asupra mediului la Halki în 1997: „Omul a căutat să ia de la lumea naturală nu numai ceea ce este necesar pentru stabilitatea și supraviețuirea sa, ci deseori caută să-și satisacă nevoile sale psihologice false, ca nevoia de auto-reprezentare, lux și altele de acest fel. 20% din umanitate consumă bogățiile lumii și este vinovată de majoritatea catastrofelor ecologice.

Sărăcie, bogăție și ecologie sunt provocările timpurilor noastre a căror complexitate este mărită prin corelația lor. Trebuie ca reflecțiile noastre asupra acestei teme să fie concretizate în propuneri ferme valabile nu numai pentru noi, ci și pentru toți oamenii.

Conferința Bisericilor Europene și-a făcut o datorie de onoare în a lupta împotriva sărăciei și excluderilor sociale, prin permanenta atenționare a liderilor religioși europeni despre dimensiunile etice ale crizei economice și a consecințelor ei în creșterea inegalităților, promovarea în particular a sărăcirii excesive a unui segment al populației. Menționăm că acest segment al populației sunt migranții. Insistăm de aceea ca guvernele să dezvolte politici pentru integrarea migranților la nivel european și național. Instituțiile religioase, societatea civilă și statele nu sunt interschimbabile: ei trebuie să își întărească sinergia lor pentru acest scop. Acest lucru este în mod particular important pentru CEC, care a consacrat anul 2010 temei imigrației.  

Criza economică, criza socială, problema integrării migranților se aplică și la integrarea tinerilor. Într-adevăr generațiile care intră în forța de muncă astăzi realizează faptul că ei nu vor avea aceleași beneficii ca cei mai în vârstă, adică acces la angajare, extensie a timpului de lucru până la pensie sau folosirea resurselor naturale, care sunt deja prea exploatate. În această pictură pesimistă, trebuie să restaurăm curajul în copiii noștri, arătându-le că suntem atenți la moștenirea pe care le-o lăsăm. De aceea, oprirea lărgirii prăpastiei dintre generații trebuie să fie luată în considerare de noi.

Ecologia a devenit o expresie de altruism rațional, nu numai prin prezentarea ei aici și acum, ci în perspectiva generațiilor viitoare. În acest sens Charta Oecumenia declară: Crezând în iubirea Dumnezeului Creator, mulțumim pentru darul creației și pentru imensa valoare și frumsețea naturii. Totuși suntem îngroziți să vedem resursele naturale exploatate fără considerare a limitelor lor și fără gândire la generațiile viitoare”.

Ridiculizată, bătută și lăsată să moară de foame, natura arată ca omul pe care Samarineanul milostiv l-a găsit și ajutat. Pentru că în spatele rănilor se ascunde puterea tainică a regenerării, în lumina învierii.

Vom sumariza în acest punct chemarea pe care Jean Malaurie a compus-o: „Vremea a venit să ne întrebăm despre viitorul pe care îl rezervăm Mamei Pământ, care nu este doar doica biologică a vieții noastre, ci și doica spirituală a civilizației, imaginației, visurlor noastre, a culturilor și într-adevăr doica condiției noastre umane”.

Doamnelor și Domnilor,

Am onoarea să deschid această conferință despre Sărăcie, Bogăție și Ecologie. Sper sincer ca gândurile și discuțiile noastre să ducă la propuneri concrete și rezonabile.

Sunt convins că există o perspectivă autentic creștină care va învinge. Pentru ca discursul nostru să fie auzit, el trebuie să fie clar. De asemenea, pentru ca mesajul nostru să își atingă magnitudinea, cuvintele noastre trebuie dezvoltate în acțiuni. Angajamentul nostru are sens numai dacă dăm mărturie despre el. Deci trebuie să promovăm dezvoltarea unui nou stil de viață, abandonând presiunea economică și consumerismul. Trebuie să ne ațintim atenția spre o etică responsabilă a vieții noastre, care duce la dezvoltare sustenabilă. Credința și lucrarea sunt intim legate așa cum a spus Apostolul Iacob în epistola sa: „La ce ajută, fraților, unui om care n-a făcut nici o faptă bună să clameze că are credință?”.

Traducerea și adaptarea: Pr. Ioan Valentin Istrati

Sursa:http://www.ceceurope.org