În această Constituţie, se declară că „islamul este religia statului”. Există însă şi câteva specificări despre administrarea de sine a creştinilor şi iudeilor care par să contrazică articolul mai sus menţionat.

Spre exemplu, articolul I arată că „Republica Arabă Egipt este democratică, consultativă, constituţională şi modernizată; bazată de separaţia puterilor şi pe principiul cetăţeniei. Egiptul este parte a naţiunii arabe şi islamice, cu puternice legături cu continentul african”.

Apoi, articolul al 2-lea menţionează că „Islamul este religia statului, religia arabă este religia oficială a statului, iar principiile shariei slamice sunt sursa majoră de legislaţie. Al-Azhar este referinţa majoră a interpretării principiilor legii islamice (Sharia) şi non-musulmanii în special creştinii şi iudeii, trebuie să se refere la religia lor în chesituni personale, afaceri religioase şi la selecţia liderilor lor religioşi”.

Există presiuni majore din partea salafiţilor, ultra-conservatori şi radicali, ca sharia să fie implementată cu tot cu hudood, poruncile lui Dumnezeu, printre care menţionăm uciderea cu pietre a necredincioşilor şi amputarea membrelor hoţilor.

Preşedintele Mohammed Morsi a vorbit despre reconciliere şi a promis alegerea unui creştin şi a unei femei printre cei 6 vicepreşedinţi ai săi, însă salafiţii au ameninţat că se vor retrage din echipa guvernamentală dacă preşedintele va face acest lucru.

Creştinii trăiesc în frică în Egipt, mai ales după recentele atentate şi atacuri cu bombă, urmate de atacuri şi mai dure din partea armatei, care de cele mai multe ori agravează agresiunile şi susţine partea islamiştilor salafiţi, care în majoritatea cazurilor sunt autorii acestor violenţe.

Traducerea şi adaptarea: Pr. Ioan Valentin Istrati

Sursa: www.christianpost.com