Numărătoarea – podoabă și imaginație pentru copiii care, neavând nimic, au totul!

Campanii sociale

Numărătoarea – podoabă și imaginație pentru copiii care, neavând nimic, au totul!

Albastre, galbene, roșii și albe, cu câte unul verde ici colo, capacele de plastic stăteau înșirate în jurul gâtului ei precum niște perle de mare preț în jurul gâtului domnițelor bizantine.

Am zărit-o în curtea școlii din Ibogo, când am mers acolo pentru a duce copiilor uniforme, caiete, creioane și toate cele necesare pentru școală. Dacă în România este acum vară, la noi este sezonul rece. Nu sunt zăpezi și nici temperaturi joase, dar vântul este rece și pentru ei se simte ca fiind foarte frig. Pe unii copiii, care vin la școală și de la șapte sau opt kilometri din cătunele dintre munți, i-am găsit desculți, cu puloverele deșirate, semn al purtării îndelungate. Văzându-i, am decis să lăsăm aici, la școala satului dintre munți, și bani pentru a le oferi zilnic, tuturor celor 150 de copii din școala primară câte o cană caldă cu cir, un soi de mămăligă moale care să le țină de foame.

Aici lucrurile au cele mai interesante semnificații și, când am zărit-o prima dată pe mica fetiță cu capacele de plastic purtate triumfal în jurul gâtului, nici nu ne-am mai mirat. Suntem deja obișnuite cu imaginația și creativitatea copiilor – un ghem de pungi de plastic legat cu sfori devine minge, o bucată de lemn pe care ei o leagă cu bucăți de cauciuc devine roata unei trotinete improvizate. Ce ar fi putut fi capacele înșirate frumos pe ață și purtate la gât, dacă nu o salbă de mărgele?

Și, totuși, nu era așa. Ne-a explicat mualimu – învățătorul școlii.

Adunate cu greu, capacele de plastic formau o numărătoare de mare preț necesară la ora de matematică, pentru a învăța adunarea, scăderea și înmulțirea. Unii din noi ne mai amintim acele numărătoare cu bobițe de lemn colorate, care ne-au bucurat copilăria. Aici, nu oricine are o numărătoare. Se obține cu efort căci, dacă apa este un lux, vă imaginați sucurile care sunt îmbuteliate și a căror capace devin mărgele...

Văzând hotărârea acestor copii, bucuria lor, puterea cu care merg mai departe indiferent de cât de greu le-ar fi, am înțeles cuvintele citite într-o carte a Părintelui Savatie Baștovoi, care spuneau că a fi puternic înseamnă a avea totul acolo unde ești, chiar și atunci când nu ai nimic.

Intrați aici, dacă doriți să sprijiniți activitatea Centrului Misionar Ortodox din Kidamali, Tanzania.

Citește despre: