Această maladie necruţătoare nu apare numai în jurul focarului de explozie, ci şi pe teritorii mai îndepărtate, în zonele străbătute de către norul radioactiv. Cei mai în vârstă dintre noi îşi amintesc că, după Cernobâl, norul radioactiv a trecut din Ucraina peste Republica Moldova, România, Bulgaria, până în nordul Greciei, iar, spre nord, peste Belarus. Deoarece până acum era imposibil să se poată preciza dacă un cancer este rezultatul iradierii sau al altor factori, ca de exemplu tabagismul sau alcoolismul, se impunea găsirea unor metode pentru a le deosebi.

Iată că o echipă franceză de la Laboratorul de Cancerologie Experimentală a Comisariatului pentru Energie Atomică a reuşit să dezvolte o tehnică ce poate preciza, în premieră, originea radioactivă a unui cancer. Acest lucru a devenit posibil prin identificarea unei „semnături moleculare“ specifice cancerelor radio-induse. Principiul este relativ simplu.  Mai întâi, cercetătorii au analizat expresia genică a tumorilor induse de radiaţii (de exemplu, după radioterapia cancerelor de sân sau a cancerelor tiroidiene apărute la copii care locuiau lângă centrala de la Cernobâl în 1986). Apoi, aceste rezultate au fost comparate cu expresia genică obţinută de la  cancere de sân sau de tiroidă, apărute independent de radiaţii. În felul acesta, au fost identificate zeci de gene care erau diferite, în funcţie de originea tumorii. Astfel, separându-le şi sistematizându-le, s-a putut determina în proporţie de aproximativ 90% care sunt tumorile ce au apărut ca rezultat al iradierii.

Dacă aceste rezultate se vor valida la scară mare, atunci această metodă va putea fi folosită în viitor pentru a defini responsabilitatea juridică legată de catastrofele nucleare. Acest lucru este în mod particular important, deoarece, chiar în Franţa, există procese pe rol, în care se incriminează faptul că unele cancere, depistate în ultimele două decenii, ar fi rezultatul „norului“ de la Cernobâl. Aprofundând cercetările, dr. Sylvie Chevillard, şefa echipei din laboratorul sus-menţionat, susţine că cercetătorii săi au descoperit amprente comune la cancerele post-Cernobâl cu cele legate de radioterapie, în special un stres oxidativ crescut.

Deoarece particulele radioactive aduse de vânt deasupra diverselor teritorii şi depuse în sol au timpi de înjumătăţire diferiţi, este posibil ca, în afara  unor cancere care apar rapid (de ex. cancerul tiroidian), alte forme de cancer să apară în deceniile următoare. În lumina acestei descoperiri, va fi posibil, într-un viitor nu prea îndepărtat, să  precizăm  care dintre cancerele depistate pe teritoriul ţării noastre sunt cauzate de radioactivitatea propagată de către norul de la Cernobâl.

Îmi amintesc faptul că, la puţin timp de la explozia reactorului din Ucraina, o prestigioasă revistă americană a publicat un articol în care se aprecia (sub semnătura unui expert) că şi în zonele menţionate la începutul acestui articol se vor înregistra, în următorii 20 de ani, cu peste un milion (!) de îmbolnăviri de cancer în plus faţă de media normală. Iată că cei douăzeci de ani au trecut (din 2006) şi, cu ajutorul metodei franceze, am putea face o evaluare pentru România a exactităţii prognosticului făcut de expertul american, deoarece, până acum, acest lucru nu a fost posibil.