Aniversarea împlinirii a 80 de ani de viaţă a Stavroforei Teofana Scântei, stareţa mănăstirii Vorona, din judeţul Botoşani, este un prilej deosebit de a mulţumi lui Dumnezeu pentru darul sfânt al vieţii şi pentru darurile revărsate asupra ei, pe care le-a cultivat prin rugăciune şi osteneală, prin înţelepciune şi stăruinţă, spre binele Bisericii şi slava lui Dumnezeu.

Din cei 80 de ani ca vârstă a maicii Teofana, 72 de ani i-a împlinit întru slujire monahală, iar 45 de ani ca stareţă a Mănăstirii Vorona!

Vocaţia sa monahală s-a remarcat încă din copilărie, când la vârsta de 8 ani, în anul 1942, a intrat, sub oblăduirea maicii duhovniceşti Mitrodora, în obştea Mănăstirii Agafton, care, la acea vreme, număra peste 400 de călugăriţe. Din  anul 1949, cu binecuvântarea Mitropolitului Sebastian Rusan, a ucenicit o perioadă la Mănăstirea Râşca, pe atunci mănăstire de călugăriţe, care depindea de Mănăstirea Slatina, unde era stareţ Părintele Cleopa Ilie şi unde a avut duhovnic pe părintele Paisie Olaru.

După anii de pace duhovnicească de la Râşca, ea a cunoscut durerea “exilului”, fiind dată afară din mănăstire la 7 decembrie 1959 în urma decretului comunist de lichidare a mănăstirilor. A ajuns astfel să muncească la Filatura de in şi cânepă din Fălticeni, unde, împreună cu alte maici izgonite din mănăstiri, au trăit o viaţă curată.

În anul 1968, prin stăruinţa vrednicului de pomenire Iustin Patriarhul, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Sucevei, au fost redeschise mănăstirea Vorona, cu obşte de călugăriţe, şi schitul Sihăstria Voronei, cu obşte de călugări. La 10 ianuarie 1969, maica Teofana a fost numită stareţă a Mănăstirii Vorona. Aici a găsit întregul ansamblu mănăstiresc degradat şi abandonat: mănăstirea ajunsese o anexă a CAP-ului, în chiliile monahilor trăiau animale, iar biserica Adormirii Maicii Domnului devenise depozit de cereale!

Între anii 1968-1972 Maica Teofana a desfăşurat lucrări de reparaţie a celor trei biserici mănăstireşti, precum şi importante lucrări de consolidare şi protecţie a corpurilor de chilii ale mănăstirii.

În perioada păstoririi vrednicului de pomenire Patriarhul Teoctist ca Mitropolit al Moldovei (1977-1986) a fost repictată biserica Naşterea Maicii Domnului (1982), a fost restaurată catapeteasma, au fost înlocuite stranele vechi cu altele noi, au fost construite noi chilii şi noua stăreţie (1984-1986).

Între anii 1990-1992, pe când noi păstoream Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, au fost realizate lucrări de înnoire a bisericii Adormirea Maicii Domnului: au fost înlocuite stranele vechi cu altele noi, sculptate în lemn de stejar, iar lăcaşul de cult a fost pictat pentru prima dată după 200 de ani, de către pictorul Nicolae Gavrilean.

Aşadar, în timpul stăreţiei maicii Teofana, Mănăstirea Vorona a cunoscut o adevărată perioadă de înflorire prin restaurarea şi dotarea celor trei biserici, construirea a trei case monahale monumentale şi amenajarea unei noi gospodării anexe. În acelaşi timp cu lucrările edilitare, a sporit mult viaţa duhovnicească, au fost organizate multe acţiuni filantropice şi a fost realizată o frumoasă monografie a mănăstirii.

Între multele amintiri frumoase din Moldova, evocăm cu bucurie persoana maicii stareţe Teofana: chip luminos şi fire energică, ospitalieră şi harnică, având darul moldav al povestirii şi înţelepciune de Pateric. De asemenea, ne amintim cu preţuire de momentul hramului Mănăstirii Vorona din 7 – 8 septembrie 2005, când vrednicul de pomenire Patriarhul Teoctist a fost prezent la Proclamarea canonizării Sfântului Onufrie de la Vorona. Atunci, chilia în care Patriarhul a vieţuit în tinereţe ca frate în această mănăstire, între anii 1929-1931, a fost inaugurată ca muzeu, iar pe zidul ei exterior a fost amplasată o placă memorială.

Astăzi, la sărbătoarea binecuvântată, de împlinire a 80 de ani de viaţă şi de multă activitate misionară, aflate sub semnul rodirii binecuvântate şi împlinite în statornica slujire a Mănăstirii Vorona, adresăm Preacuvioasei Maici stareţe, Stavrofora Teofana, doriri de sănătate, pace, bucurie şi mult ajutor sfânt de la Dumnezeu în viaţa şi activitatea ei.

Ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, Dăruitorul vieţii şi al tuturor binefacerilor, să-i dăruiască în continuare maicii stareţe Teofana aceeaşi râvnă şi înţelepciune de a sluji monahismul românesc!

Întru mulţi şi fericiţi ani, Preacuvioasă Maică Stareţă!

Cu aleasă preţuire şi binecuvântare,

† DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române