Este un microorganism care trăieşte în apele superioare ale oceanului planetar şi emite gaze. O algă, Emiliana huxleyi, emite sulfat de dimetil, care contribuie la ceea ce noi numim “mirosul mării”.

O grădină zoologică nevăzută, dar de o diversitate uriaşă, populează apele superioare ale mării şi contribuie la toate aspectele vieţii planetare până la pădurile de pe pământ. Diversele specii de phytoplankton care consistă din cianobacterii mono-celulare, diatomice şi alte feluri de alge formează baza lanţului alimentar marin.

Aceste mici plante sunt responsabile pentru jumătate din fotosinteza de pe pământ, înlăturând tot atât dioxid de carbon cât toate plantele de pe uscat, şi ne dau trei pătrimi din oxigenul pe care îl respirăm.

O nouă algă a fost descoperită în 1986 – o plantă albastră-verzuie, care se numeşte Prochlorococcus. Este probabil cea mai abundentă vietate de pe glob. Aceste creaturi minuscule produc o cincime din oxigenul planetei. Fiecare a cincea inspiraţie a fiecărui om, trebuie să-i mulţumim lui Prochlorococcus.

Un tânăr cercetător de la Massachusetts Institute of Technology (MIT), Sallie Chisholm, a găsit pentru prima oară această creatură în Atlantic, pe când călătorea către Bermude. Mai apoi a descoperit că aceste microscopice creaturi care au 6 microni în diametru (a două suta parte din grosimea firului de păr) au un tip de clorofilă care extrage dioxidul de carbon din apă şi eliberează oxigen.

100 000 de microorganisme de acest fel locuiesc într-un centimetru cub de apă şi în total există pe pământ un trilion de trilioane, care produc cantităţi uriaşe de oxigen, fiind cea mai des întâlnită creatură de pe pământ.  Ele trăiesc în mările calde, între 40 de grade nord şi 40 de grade sud de ecuator. Ele sunt la baza lanţului alimentar oceanic, fiind mâncate de creveţii minusculi, care sunt mâncaţi de peştii mici, iar aceştia sunt hrana peştilor mari.

Chisholm a spus că Prochlorococcus este un exemplu despre cum creaturile acestei lumi pot să îi smerească pe cercetători şi să arate frumuseţea creaţiei lui Dumnezeu.

Traducerea şi adaptarea: Pr. Ioan Valentin Istrati

Sursa: http://ncronline.org