Cercetătorii americani de la Universitatea Georgetown au identificat o genă care, suferind o mutaţie, împiedică organismul să semnaleze umplerea stomacului; prin urmare, persoana cu astfel de genă mănâncă prea mult. Gena, numită Bdnf, fusese deja asociată cu obezitatea, însă cercetătorii nu ştiau până acum cum funcţionează. După consumarea unei mese, gena Bdnf contribuie la transmiterea semnalelor chimice până la celulele nervoase din hipotalamus, centrul care controlează, între altele, senzaţia de saţietate. Semnalele transmise sunt de fapt doi hormoni, leptina şi insulina, care declanşează la nivelul hipotalamusului producerea altor substanţe care, la rândul lor, vor transmite mesajul că stomacul este plin, senzaţia de foame dispărând. Gena respectivă există în două variante: una „lungă“ şi una „scurtă“, în urma unei mutaţii. Versiunea scurtă a genei Bdnf provoacă obezitatea. Această descoperire ar putea contribui la stabilirea de noi tratamente împotriva acestei afecţiuni.