Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, „Ochiul neadormit“ Icoana „Ochiul neadormit“ („Nedremliușe Oko“) a aparținut mai întâi familiei evlavioase a unui predicator celebru, protopopul Rodion Putiatin (1807-1869), de la catedrala Schimbarea la Față din Ribinsk. După moartea lui, a fost donată de fiica sa unei bisericuțe ce aparținea de mănăstirea de maici din apropierea orașului Ribinsk. Icoana a devenit faimoasă prin vindecări și faceri de minuni. Numele ei este legat de inscripția de sub icoană: „Eu dorm, dar inima Mea veghează“ (Cântarea Cântărilor 5, 2). După închiderea bisericii, în anii 1920-1930, icoana a fost păstrată de Arhiepiscopul de Kostroma și Galich, Cassian. Înaintea morții, Cassian a încredințat icoana succesorului său în scaun, Arhiepiscopul Alexandru, lăsându-i ca testament să o mute în catedrala din Ribinsk, când vremurile vor fi prielnice revigorării duhovnicești. În 22 august 1997, în timpul unei vizite la Ribinsk a Patriarhului de atunci Alexei II al Moscovei și al întregii Rusii, Arhiepiscopul Alexandru a așezat icoana „Ochiul neadormit“ în catedrala amintită, împlinind dorința defunctului. Icoana din Ribinsk este în stil italian, în care Preasfânta Fecioară Îl privește cu o oarecare tristețe pe Fiul său, Care doarme. Dânsa își sprijină brațul stâng pe o masă. Inscripția icoanei are următoarea semnificație: Mântuitorul și binecuvântata Sa Maică veghează neîncetat la mântuirea noastră. O altă Icoană „Ochiul neadormit“ se află în orașul Uglih, în mănăstirea Botezului Domnului. Și aceasta este străveche și făcătoare de minuni. Ea a fost donată mănăstirii în 1848, de către A. V. Lebedeva. Este renumită pentru vindecări. Icoana din Uglih este tot în stil italian. Rugăciunile înaintea acestei Icoane sunt de tipul: „Preasfântă Fecioară, veghează cu ochiul tău cel neadormit asupra noastră, a celor adânciți în somnul cel greu al păcatului, și roagă-L pe Fiul tău pentru noi, să păzească inimile noastre!“ Potrivit altei interpretări, numele icoanei, „Ochiul neadormit“, Îl vizează cu precădere pe Hristos, El fiind Cel Care doarme în brațele Maicii Sale. Chiar dormind, Lui Îi pasă de mântuirea oamenilor. Pe lângă icoanele „Ochiul neadormit“, în stil italian, există și reprezentări răsăritene ale aceleiași icoane. Acestea Îl prezintă pe Iisus copil ca de 12 ani, dormind, în timp ce Maica Domnului, alături, Îi veghează somnul. Preasfânta Fecioară nu e singură, ci apare însoțită de îngeri și, în unele reprezentări, de Tatăl și de Sfântul Duh. Semnificația icoanei este aceeași: chiar și dormind, Mântuitorul veghează și lucrează la mântuirea oamenilor, în timp ce, în smerenia Sa, Se lasă El Însuși vegheat de Maica nenuntită. Motivul Mântuitorului Care doarme, fără a uita de mântuirea oamenilor, este și el biblic: „Și intrând El în corabie, ucenicii Săi L-au urmat. Și iată, furtună grea s-a făcut pe mare, încât corabia se acoperea de valuri; iar El dormea. Și venind ucenicii la El, L-au trezit, zicându-I: Doamne, mântuiește-ne, că pierim! Și Iisus le-a zis: De ce vă este frică, puțin-credincioșilor? Atunci S-a ridicat, a certat vânturile și marea și s-a făcut liniște mare.“ (Matei 8, 23-26)