Ceea ce în urmă cu 22 ani era de neconceput, astăzi face parte din firescul lucrurilor: elevii români studiază la şcoală, timp de o oră în fiecare săptămână, religia. Dacă la început nu exista nici experienţa necesară în predarea acestei discipline, nici manuale sau alte instrumente ajutătoare, în anul 2011 putem vorbi însă, cu bucurie, de toate acestea şi chiar de mai mult decât atât. Profesorul de religie nu duce astăzi lipsă de modele în activitatea sa metodică, de studii, cărţi, articole de pe internet, proiecte de lecţii, materiale didactice, soft educaţional, sugestii pentru activităţile extraşcolare, lucrări cu caracter practic-aplicativ, concursuri etc.

Cât de mult s-a îmbogăţit oferta educaţională a profesorului de religie este de la sine înţeles, dar, cum percepe copilul acest lucru? Iată aspectul care contează cel mai mult. Cum este ora de religie pentru elevii români? Ce influenţă are în viaţa lor? Sunt importante noţiunile învăţate pentru creşterea şi dezvoltarea spirituală a copiilor? Consider că ar fi benefic să-i întrebăm chiar pe copii despre aceste lucruri, pentru a nu ne erija în presupuneri neîntemeiate.

Încercând să aflu părerea elevilor în acest sens, am pornit demersul meu interogativ de la activităţile extraşcolare sau cele realizate la clasă în ora de religie, impactul şi beneficiile acestora fiind scoase în evidenţă chiar de îi înşişi, prin răspunsurile lor. Scenetele cu subiect religios, interpretarea colindelor sau a cântărilor religioase, activităţi la biblioteca din cartier cu ocazia marilor sărbători creştine, realizarea de colaje pe diferite teme religioase şi cu ajutorul materialelor diverse, machete sunt doar câteva dintre activităţile îndrăgite îndeosebi de elevii claselor primare.

O oră de linişte şi sinceritate

Ora de religie se adresează tuturor copiilor, indiferent de capacităţile intelectuale, psihice sau cognitive ale acestora. O simt ca pe un moment de destindere, ca pe un moment când pot fi nemărginit de sinceri şi de deschişi; când îşi pot împărtăşi problemele, mai mici sau mai mari, mai copilăreşti sau mai profunde; pot povesti întâmplările vieţii, neajunsurile şi aspiraţiile lor. Ora de religie este una de "linişte" şi sinceritate, de bucurie curată a inimii, fie că este vorba despre lecturi din Vieţilor Sfinţilor, fie de explicaţii ale profesorului sau de activitatea independentă a fiecărui elev în parte. Dacă aceasta este părerea copiilor referitor la orele "obişnuite" de religie, faţă de activităţile cu caracter practic opinia lor se îmbogăţeşte. De altfel, pe primul loc între preferinţele lor sunt activităţile în care şi-au putut manifesta creativitatea, spontaneitatea, emoţiile şi unde au avut o atitudine degajată, nefiind încorsetaţi de programul strict al unei ore de curs şi de etapele desfăşurării lecţiei. Atunci când au decupat şi au lipit, când au învăţat un cântec, o poezie sau o colindă, când au mers la biserică fie pentru a primi Sfintele Taine (Spovedanie şi Împărtăşanie), fie pentru a se ruga şi a asculta un cuvânt de învăţătură, elevii de la învăţământul primar s-au simţit valorizaţi cu adevărat.

Activităţile extraşcolare, preferatele elevilor în timpul orelor de religie

Şcolarii mici regăsesc în fiecare an bucuria de a vesti Naşterea Domnului atât la şcoală, în faţa părinţilor, colegilor şi profesorilor, cât şi la biserică, în faţa comunităţii: "m-am simţit bine, puţin emoţionată; parcă colindele mi-au liniştit sufletul" (Maria, 9 ani); "fericită şi mândră de mine şi de toţi colegii mei, că am reuşit să interpretăm fără greşeală" (Alessandra, 10 ani); "fericit pentru că lumea se bucura, ascultându-ne" (Costel, 10 ani); "când am cântat colindele în şcoală sau la biserică m-am simţit ca şi cum I-aş fi cântat lui Iisus" (Alin, 9 ani); "mi-a fost teamă că pot greşi, dar am prins curaj" (Diana, 10 ani).

Elevii au ocazia să-şi etaleze şi talentul actoricesc; învăţând rolurile din scenetele cu subiect religios; nu doar transmit emoţie, ci îşi însuşesc deprinderi, îşi înving timiditatea, îşi cultivă gustul faţă de frumos: "Să joci într-o piesă cu subiect religios este chiar fascinant, deoarece, în acele momente, te simţi chiar personajul acela pe care îl joci" (Ricardo, 10 ani); "m-am simţit ca într-o poveste" (Alex, 9 ani), "mi-am învins timiditatea" (Cătălina, 9 ani).

Activităţile extraşcolare, pe care se pune accent în prezent, au, aşadar, o mare importanţă în educarea elevilor. Nu doar ies din rutina zilnică a orelor de curs, dar, prin diversitatea temelor propuse, a activităţilor desfăşurate, le propune elevilor experienţe multiple, activităţi noi de învăţare, situaţii inedite. Copiii sunt atraşi în mod inevitabil de aceste tipuri de activităţi, pe care le percep a fi relaxante şi pline de bună dispoziţie: "sunt importante, deoarece îţi aduci aminte de ele cu drag şi te bucuri de surprizele primite pe parcurs" (Costel, 10 ani); "învăţăm lucruri pe care nu le ştiam" (Bogdan, 9 ani); "învăţăm să fim buni creştini" (Ana, 9 ani), "cunoaştem mai multe şi avem imaginaţie bogată" (Delia, 9 ani).

Prin ochi de copil, cu suflete curate, eforturile profesorului de religie de a-i apropia de Dumnezeu se amplifică şi capătă o altă valoare. Coarda vibrează adânc şi impresia produsă dăinuie pentru toată viaţa.

* Anca Ţibulcă este profesor de religie şi director adj. la Şcoala "Vasile Conta" Iaşi