Este Dumnezeu drept?

3 Decembrie 2012 13:40 Ortodoxia în lume

Necazurile și tristețile nu apar în viețile noastre pentru că cineva le merită. Dacă s-ar întâmpla asta, atunci Dumnezeu ar fi numit într-adevăr un Dumnezeu al dreptății. Atunci oamenii vicleni ar trebui să moară din cauza unor boli cumplite și cei buni ar trebui să fie veseli, perfect sănătoși și să nu moară niciodată.

Este Dumnezeu drept? Protopopul Alexei Uminsky și parohul bisericii Sfânta Treime din Khokhly (Moscova), reflectă asupra acestei întrebări problematice.

Problema dreptății divine, este desigur, foarte complexă. Ne este, probabil, foarte greu - poate chiar imposibil - să spunem că Dumnezeu este drept, pentru că nu putem observa dreptatea divină manifestată în lume. Și, într-adevăr, noi nu căutăm nici un fel de dreptate la Dumnezeu, ci mai degrabă, căutăm mila și dragostea Sa.

Unde este milă și dragoste, nu poate exista dreptate. Dreptatea e ceva ce ar trebui să existe în tribunale, unde există o judecată și o deliberare, unde fiecare primește ceea ce merită. Dar să cerem dreptate de la Dumnezeu este pur și simplu imposibil. Chiar și regele David îi spune lui Dumnezeu: Judecă-mă, Doamne, după dreptatea mea şi după nevinovăţia mea (Ps. 7, 9). Nu „după dreptatea Ta”, pentru că nimeni nu este drept în fața lui Dumnezeu. Prin urmare, nu apelăm la dreptatea lui Dumnezeu, ci la mila și iubirea Sa de oameni care este fără de margini.

Este profund greșit să crezi că Dumnezeu ne trimite necazuri și dureri ca o manifestare a dreptății Sale. Dumnezeu nu este cauza tristeții, răului, bolilor și a necazurilor. Cum poate cineva să gândească măcar că Dumnezeu poate trimite necazuri cuiva? Acest lucru e contrar naturii Sale divine. Dumnezeu nu se bucură nici chiar de suferința păcătoșilor; nici suferința celui mai mare păcătos nu îi face plăcere lui Dumnezeu.

Tristețile și suferințele oamenilor pe acest pământ nu sunt trimise de Dumnezeu. Eu cred că aceste evenimente au loc în viețile noastre, însă nu Dumnezeu ni le trimite. Acestea se petrec ca urmare a răului din oameni și a păcatului care au distorsionat lumea noastră. Lumea zace în viclenie. Prin urmare, nici chiar lumea nu are nimic de-a face cu dreptatea. Cineva ar putea fi înclinat chiar să spună că dreptatea este un concept pe care nu-l putem atinge. Este un concept pe care ni-l împropriem în proprii noștri termeni.

Ce este drept? Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte? Aceasta este drept, dar doar din perspectiva unui cod moral. E valid atunci când nu poți cere mai mult. Astfel, dacă cineva ți-ar scoate un dinte, din punctul de vedere al dreptății, nu poți să scoți adversarului mai mult decât unul de-al său. Dacă cineva îți scoate un ochi, atunci din punct de vedere al dreptății nu poți să îi scoți pe amândoi.

Acesta este felul de dreptate pe care îl caută și după care aleargă omenirea? Nu. Oriunde și oricând, oamenii caută milă, compasiune și înțelegere. Justiția nu este prezentă aici. Nedreptatea brutală există, cea pe care o vedem peste tot în jurul nostru, care există în guverne, în săli de judecată.

Avem propriile noastre criterii interioare, despre care aș spune că oamenii fac mari eforturi pentru a se purta față de toată lumea cu bună cunoștință. Apoi, conștiința poate, într-un anumit sens, să ridice umanitatea la conceptul de justiție și dreptate.

Să luăm de exemplu Botezul lui Hristos în Iordan. O mulțime de păcătoși se apropie: Farisei, soldați... O mulțime de oameni care păcătuiseră în diverse moduri, care aveau nevoie de curățirea de feluritele lor păcate și Hristos Cel fără prihană se apropie să fie botezat.

Alții se înghesuie să își mărturisească păcatele, adică, să își arate bolile, injustiția, falsitatea și nedreptățile. Pentru a fi botezați în Iordan, pentru a primi iertarea, pentru a se pregăti pentru venirea lui Iisus.

Aici apare Hristos, Care pare să nu aibă nimic în comun cu ei. Dintr-o dată El îi spune lui Ioan Botezătorul, care refuză să-L boteze: „Lasă acum, că aşa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea. Atunci L-a lăsat” (Matei 3, 15). Ce este dreptatea? Ce este dreptatea lui Dumnezeu în relația cu acești oameni?

Un datornic în ceea ce privește dreptatea trebuie să-și plătească datoria; un hoț care fură trebuie să stea în închisoare, și așa mai departe - toată lumea trebuie cumva să dea cumva curs dreptății. Dar cu acest fel de dreptate a venit Hristos în lume? De fapt, El a luat asupra sa toate nedreptățile și nelegiuirile acestei lumi. El ia asupra Sa toate păcatele lumii chiar în momentul în care a spus că trebuie să împlinească toată dreptatea.

Hristos ne este alături în lumea aceasta distorsionată de rău și păcat, de fiecare dată când suntem asaltați de necazuri. În aceasta stă mila Lui - și poate chiar dreptatea Lui.

Necazurile și tristețile nu apar în viețile noastre pentru că cineva le merită. Dacă s-ar întâmpla asta, atunci Dumnezeu ar fi numit într-adevăr un Dumnezeu al dreptății. Atunci oamenii vicleni ar trebui să moară din cauza unor boli cumplite și cei buni ar trebui să fie veseli, perfect sănătoși și să nu moară niciodată.

Dar aceasta nu se poate întâmpla, pentru că dacă în lumea noastră ar exista dreptate divină, atunci nimeni nu s-ar putea mântui. Pentru că atunci când vine vorba de dreptate, de cea divină, cu toții suntem oameni plini de păcate. Practic vorbind, faptele noastre bune, înclinațiile noastre spre bine, adesea nu sunt realizările proprii, ci simple daruri și dovezi ale milei lui Dumnezeu revărsate peste noi.

Prin urmare, lumea este nedreaptă. În sensul negativ al cuvântului, pentru că zace în viclenie și e dominată de rău, greșeli și nedreptăți. Într-o lume căzută ne conducem după legile unei lumi căzute. Pe de altă parte, partea bună este Dumnezeu, Cel milostiv, și prin urmare, dragostea Sa acoperă tot adevărul și toată dreptatea - pentru că dragostea Sa este mai înaltă și mai bună!

Citește alte articole despre: iubire, iertare, adevăr, dreptate, lege, nedreptate

Ultimele din categorie