„Apoi Domnul S-a arătat iarăși lui Avraam la stejarul Mamvri, într-o zi pe la amiază, când ședea el la ușa cortului său. Atunci ridicându-și ochii săi, a privit și iată trei Oameni stăteau înaintea lui; și cum I-a văzut, a alergat în întâmpinarea Lor și s-a închinat până la pământ. Apoi a zis: Doamne, de am aflat har înaintea Ta, nu ocoli pe robul tău...” (Facere 18, 1-5) „Cel dintâi adevăr dogmatic, care se află în fața conștiinței celui ce caută mântuirea, este adevărul existenței lui Dumnezeu, Cel ce este Unul ca ființă și întreit ca Persoane. Iar a iscodi, ca să afli ce este El, este o cutezanță absurdă și irațională” – Sfântul Simeon Noul Teolog „Despre scopul vieții creștine” Traducere din limba rusă de Episcop Veniamin (Milov) (+2 august 1955), Alba Iulia, Edit. Reîntregirea, 2006 În iconografia tradițională exită două moduri de reprezentare a Sfintei Treimi. Unul dintre ele ar fi chipul Domnului Iisus Hristos, iar cel de-al doilea este scena primirii celor trei barbați de către patriarhul Avraam, eveniment relatat în cartea Facerii, în capitolul 18 și 19. Această scenă mai este numită și „Ospitalitatea lui Avraam”, sau „filoxenia” în grecește, care înseamnă iubire de străini, termen apreciat astăzi în Grecia și care face din ospitalitate o regula de aur. Astfel în chipul Domnului Iisus noi vedem și celelalte Persoane Treimice, bazându-ne pe citatele Scripurii care spun: „Cel ce M-a văzut pe mine a văzut pe Tatăl (Ioan 14, 9)” și „Cel ce Mă vede pe Mine vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine (Ioan 12, 45). Aceste imagini ale vizitei celor trei bărbați la Avraam le găsim atestate încă de la începuturile iconografiei creștine, dar odată cu trecerea timpului ele devin tot mai numeroase în Biserica Răsăriteană. Istoricul bisericesc Eusebiu de Cezareea ne relatează într-un important text, ca ar fi existat încă din perioada preconstatntiniană în Dumbrava Mamvri, o imagine pictată (graphe) a celor trei vizitatori ai lui Avraam. Dar cea mai veche reprezentare neîndoielnic creștină a capitolului 18 din cartea Facerii cunoscută până acum este o frescă dintr-o catacombă de pe Via Latina, care datează din prima jumătate a secolului IV. Găsim apoi din prima jumătate a secolului V, mozaicul somptuos din bazilica Santa Maria Maggiore; marele mozaic din bazilica San Vitale din Ravenna (înainte de 546); apoi avem mozaicurile normande ale Siciliei din secolul XIII.