Membri ai unei familii sau comunităţi pot fi oprimaţi şi deopotrivă opresori ai altora.  Bisericile trebuie să ajute la identificarea alegerior zilnice care pot sfârşi în abuzuri şi să promoveze drepturile omului, dreptate a genurilor, dreptate a climei, dreptate economică, unitate şi pace. Bisericile trebuie să continue să se lupte cu rasismul şi sistemul de caste, ca realităţi care dezumanizează lumea de azi. În aceeaşi ordine de idei, violenţa faţă de femei şi copii trebuie să fie declarată păcat. Sunt necesare eforturi conştiente pentru integrarea celor cu dizabilităţi.  Chestiunile de sexualitate divizează Bisericile, de acea cerem WCC să creeze spaţii sigure în care să se discute probleme care ne divizează în sexualitatea umană. La fiecare nivel, Bisericile joacă un rol în sprijinirea şi protejarea dreptul la opoziţie şi în asigurarea refugiului pentru cei care se opun militarismului sau conflictelor armate. Bisericile trebuie să îşi ridice vocea pentru a proteja fraţii şi surorile noastre, creştini, şi toţi oamenii care sunt victime ale discriminării şi persecuţiilor pe baza intoleranţei religioase.  Educaţia păcii trebuie să devină centrul oricărui curriculum în şcoli, seminarii şi universităţi. Noi realizăm puterea tinerilor de a fi făcători de pace şi chemăm Bisericile să dezvolte şi să împuternicească reţelele de slujire a păcii drepte. Biserica este chemată să iasă în public cu grijile ei, vorbind adevărul dincolo de zidurile sactuarelor ei.

Traducerea şi adaptarea: Pr. Ioan Valentin Istrati

Sursa: http://www.oikoumene.org/