„Cum putem vorbi cu Dumnezeu în vremurile noastre? Cum putem împărtăşi Evanghelia pentru a putea găsi calea spre adevărul mântuitor?” Suveranul Pontif a răspuns la aceste întrebări în Cateheza sa în timpul audienţei generale din 7 decembrie, ţinută în sala „Papa Paul al VI-lea”, la Vatican.

„În Iisus din Nazaret - a spus Papa - întâlnim chipul lui Dumnezeu, care a coborât din rai pentru ca El însuşi să Se afunde în neamul omenesc şi să predea arta de a trăi, calea spre fericire; să ne elibereze de păcate şi să ne dea prilejul de a fi copiii lui Dumnezeu.”

El a continuat, „a vorbi despre Dumnezeu înseamnă, mai întâi de toate, să ne facem înţeleşi în legătură cu ce trebuie să aducem oamenilor din vremurile noastre. Dumnezeu ne-a vorbit, nu un Dumnezeu abstract sau ipotetic, ci Unul real, un Dumnezeu care există, care a dăinuit şi va dăinui în istorie: Dumnezeu Iisus Hristos - ca răspuns la esenţiala întrebare: cum şi de ce să trăim.”

„Prin urmare, pentru a vorbi despre Dumnezeu este nevoie de sporirea continuă a credinţei, apropierea de Iisus şi de Evanghelia Sa, cunoaşterea nemărginită a Lui şi o râvnă întărită pentru planul Său de mântuire.”

„Nu trebuie să ne fie teamă de smerenia de a face paşi mici, de a ne încredinţa în «drojdia» care face aluatul să crească alene şi tainic. Atunci când vorbim despre Dumnezeu în lucrarea de propovăduire a Evangheliei sub călăuzirea Sfântului Duh, trebuie să ne întoarcem la naturaleţea şi la partea esenţială: pronia dumnezeiască, iubirea Lui Dumnezeu pe care Hristos ne-a întruchipat-o, chiar şi pe Cruce, care întru Înviere ne arată viaţa fără de moarte, viaţa veșnică.”

Papa a explicat că pentru Sfântul Apostol Pavel, răspândirea credinței nu a însemnat „să se facă cunoscut, ci, mai degrabă să vorbească făţiş şi în mod public despre ceea ce a auzit şi văzut la întâlnirea sa cu Iisus şi să spună cât de mult s-a schimbat viaţa lui după acea întâlnire. Apostolul nu s-a mulţumit doar cu rostirea cuvintelor, ci şi-a consacrat întreaga sa existenţă marii lucrări a credinţei.”

Ca să putem vorbi despre Dumnezeu, trebuie să-I facem loc în viaţa noastră, să avem încredere că El împlinește slăbiciunile noastre. Trebuie să-L primim fără frică, cu uşurinţă şi bucurie, având profunda convingere că, dacă-L punem pe El – şi nu pe noi înşine – în centrul existenţei noastre, comunicarea noastră cu El va rodi.

„Totodată, această idee se aplică şi comunităţilor creştine. Ele sunt chemate să vorbească mai departe despre efectul avut de harul lui Dumnezeu în biruirea egocentrismului, în momentele de însingurare, asupra egoismului şi a indiferenţei, şi să aducă iubirea Domnului în relaţiile de zi cu zi. Trebuie să ne asigurăm că Hristos e mereu prioritar și nu noi înşine.”

„În acest moment - a continuat Suveranul Pontif - trebuie să ne punem următoarea întrebare: cum a relaționat Hristos?

Iisus a vorbit despre Tatăl Său (pe care Îl numea Avva) şi despre împărăția lui Dumnezeu, privind îndurerat prin ce trecea omenitatea. Din Evanghelie putem vedea interesul manifestat de către Iisus pentru fiecare situaţie a omului peste care dădea, El Însuşi cufundându-Se în vieţile bărbaţilor şi femeilor din acele timpuri, încrezându-Se întru totul în ajutorul Tatălui Său.”

„Afirmarea şi trăirea au fost împletite în El: Hristos a acţionat şi a învăţat, luând mereu ca punct de plecare relaţia sa intimă cu Dumnezeu Tatăl. Această abordare ne duce direct la creştini: viețuind cu credinţă și făcând milostenie, este o cale de a vorbi despre Dumnezeu în vremurile noastre, astfel demonstrându-se credibilitatea spuselor printr-o viaţă trăită în Hristos.”

„Trebuie să avem grijă la înţelesul semnelor din zilele noastre, şi, deci, să identificăm potenţialul, dorinţele şi obstacolele cu care ne întâlnim în cultura contemporană,  în special dorinţa pentru cunoaşterea adevărului, râvna pentru competiție, sensibilitatea cu care protejăm creaţia.”

„Aşadar, a vorbi despre Dumnezeu, înseamnă a îngădui celorlalți să priceapă - prin vorbe şi fapte - că Dumnezeu nu este un rival în viaţa noastră ci, mai degrabă un chezaş de nădejde, chezaşul măreţiei fiinţei umane”

„Astfel ne întoarcem la începuturi: a vorbi despre Dumnezeu înseamnă a afirma tare şi răspicat, prin cuvintele şi prin viaţa pe care o ducem, ceea ce este crucial: Dumnezeu Iisus Hristos, Domnul care ne-a arătat o dragoste atât de mare, încât a luat trupul omenesc, a murit şi a înviat pentru noi.”

„Dumnezeu, care ne spune să-L urmăm şi să ne îngăduim să fim transfigurați de imensa Sa iubire pentru a ne reface vieţile şi relaţiile; Dumnezeu, care ne-a oferit biserica pentru a ne permite să călătorim împreună, și prin Sfânta Scriptură şi Sfintele Taine, să înnoim cetatea omului ca să devină Cetatea Domnului.”