Într-o linişte adâncă, oamenii păşesc în lăcaşul de închinăciune în care se află sicriul cu trupul neînsufleţit al părintelui, sărută Sfânta Evanghelie şi mâna marelui duhovnic, iar apoi petrec câteva clipe în apropierea aşezării monahale. Oamenii îşi aduc aminte cu drag de părintele Justin. Feţele unora sunt cuprinse de întristare, iar chipurile altora sunt pline de lumină şi nădejde. Fiecare pelerin trăieşte în felul său despărţirea de părintele Justin, căutând să se folosească de timpul petrecut la Petru Vodă. "Ochii părintelui Justin Pârvu, de un albastru atât de pătrunzător, treceau prin fiecare fiinţă ştiind totul despre cei pe care îi privea, prin harul pe care i-l dăduse Dumnezeu. Acelaşi har l-am întâlnit în tinereţea mea la părintele Arsenie Papacioc şi la părintele Cleopa Ilie. Părintele Justin nu a fost deranjat de nimic, ori de câte ori veneau credincioşii la Cuvioşia Sa. Părintele Justin avea o iubire de oameni incredibilă dar şi bucuria de a ne privi în ochi. Am întâlnit în viaţa mea şi călugări care nu te privesc în ochi, însă părintele Justin avea o forţă pe care nu ştiu dacă o voi mai regăsi vreodată. Îl iubim pe părintele chiar dacă nu mai este fizic lângă noi", a mărturisit Marioara Preotu din Paşcani.