Părintele Prof. Acad. Univ. Dr. Dumitru Popescu a trecut la Domnul
Părintele academician Dumitru Popescu a trecut la Domnul în această noapte, iar trupul neînsuflețit al părintelui va fi depus în cursul zilei de mâine, 11 martie, la capela Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București, Biserica „Sfânta Ecaterina”, după cum a declarat pentru Agenția de Știri „BASILICA”, părintele profesor Ștefan Buchiu, decanul Facultății Teologie din București.
Decesul a survenit la spitalul Sfântul Ioan din Capitală.
De asemenea, părintele profesor Ștefan Buchiu a oferit mai multe informații despre personalitatea marelui academician, pentru Radio TRINITAS: „Părintele academician a fost o mare personalitate a Bisericii Ortodoxe Române și în primul rând a teologiei ortodoxe românești. Dânsul a ilustrat, ca marii înaintași: părintele Stăniloae, părintele Chițescu și ceilalți, specificul ortodoxiei românești, îndeosebi, în comparație cu teologiile celorlalte biserici și confesiuni creștine. A fost rector și decan al Facultății de Teologie „Justinian Patriarhul” din București. A pregătit generații întregi predând Teologie Dogmatică, iar astăzi majoritatea ucenicilor pe care i-a crescut sunt profesori de Teologie Dogmatică la facultățile din țara noastră. Opera sa teologică este remarcabilă și a fost apreciată în țară și în străinătate. Faptul că a devenit membru corespondent al Academiei Române spune foarte mult despre ceea ce a reprezentat personalitatea sa, mai ales în dialogul dintre teologie și cultură. Pe aceste teme a scris poate pentru prima dată în teologia românească, imediat după 1990. Pe de altă parte a continuat și a dus mai departe gândirea marelui nostru teolog, părintele Dumitru Stăniloae al cărui ucenic a fost, și a pregătit teologia ortodoxă să fie permanent în dialog cu celelalte teologii punând accentul pe legătura dintre teologie spiritualitate și misiunea Bisericii Ortodoxe”.
Părintele Dumitru Popescu s-a născut pe data de 29 iunie 1929 în com. Călugăreni, jud. Giurgiu, într-o familie preoțească înstărită, tatăl său fiind preotul Gheorghe Popescu, preotul parohiei Călugăreni iar mama sa fiind preoteasa Maria Popescu, casnică. În anul 1948 li s-a confiscat în mod abuziv averea de către statul român, fiind alungați din propria lor casă, tatăl părintelui profesor fiind condamnat penal și suspendat din preoție până în 1964.
Între 1940-1948 este elev seminarist în cadrul seminarului Teologic Ortodox Nifon Mitropolitul din București. Între 1948-1955 e obligat să-și întrerupă studiile din cauza situației grele familiale. Își satisface stadiul militar, timp de trei ani, la Șinca-Veche, în jud. Brașov, într-un detașament de muncă forțată.
Între 1955-1959 este student la Institutul Teologic Universitar din București. Între 1959-1962 devine doctorandul aceleiași facultăți bucureștene. Între 1962-1964 este directorul Seminarului Teologic din București. Între 1966-1967 își continuă studiile postuniversitare la Facultatea de Teologie Protestantă din Lausanne, Elveția. Tot între 1966-1967 studiază și la Institutul Ecumenic de la Bossey din Elveția.
Între 1968-1970, cu sprijinul direct al Patriarhului Justinian Marina, studiază la Universitatea Pontificală Gregoriană din Roma, Italia, o universitate romano-catolică. În 1972 primește titlul de Doctor în Teologie, având specializarea: Teologie Dogmatică și Simbolică, la Institutul Teologic Universitar din București, cu teza: Eclesiologia romano-catolică după documentele celui de al II-lea Conciliu Vatican și ecourile ei în teologia contemporană. Din comisia de examinare făceau parte Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae și Prof. Nicolae Chițescu.
Între 1972-1980 a fost prorector și rector al Institutului Teologic din București. Între 1980-1988, în urma unui concurs, a fost ales Director de Studii la Conferința Bisericilor Europene, cu sediul la Geneva, Elveția. Între 1988-1992 este din nou rector al Institutului Teologic din București. Între 1992-1996 a fost decan al Facultății de Teologie din București. Pe data de 14 mai 2005 i s-a decernat titlul de Doctor Honoris Cauza de către Facultatea de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia.
Între 1998-2007 a predat cursuri de Dogmatică Ortodoxă la Institutul Ecumenic și Patristic din Bari, de pe lângă Universitatea San Tomaso din Roma, Italia. Din 2001 este membru de onoare al Academiei Române iar Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a acordat titlul academic de Decan Onorific pentru întreaga sa activitate profesională și administrativă. Statul român i-a acordat Ordinul Național Steaua României în grad de Ofițer. A fost membru în Adunarea Eparhială a Arhiepiscopiei Bucureștilor, în Adunarea Național Bisericească și în Consiliul Național Bisericesc.
Părintele Dumitru Popescu a publicat 11 cărți și 120 de studii, în țară și peste hotare.