Duminică, 25 mai 2014, Patriarhul Bartolomeu și Papa Francisc s-au rugat împreună în biserica din Ierusalim ce simbolizează diviziunea lor, numind întâlnirea lor istorică un pas înainte spre vindecarea schismei vechi de secole dintre Ortodoxie și Catolicism.

Cei doi s-au îmbrățișat în curtea de piatră a bisericii Sfântului Mormânt (sec. XII) iar înăuntru au rostit rugăciunea Tatăl nostru, un moment de solemnitate fără precedent la locul unde ortodocșii și catolicii cred că Iisus a fost răstignit, îngropat și a înviat.

Întâlnirea, însoțită de cântări grecești și latine, a fost plină de simbolism: doi oameni, amândoi cu o vârstă de peste 70 de ani, s-au ajutat reciproc la coborârea treptelor ce ducea în biserică, ținându-se unul de brațul celuilalt. Iar după ce Patriarhul Bartolomeu a rostit câteva cuvinte, Papa Francisc s-a aplecat și i-a sărutat mâna în semn de respect după ce acum aproape 500 de ani un patriarh a fost silit să sărute picioarele papei.

Papa Francisc a declarat că principalul motiv al venirii sale este pentru a marca cea de-a 50-a aniversare a întâlnirii ce a avut loc în Ierusalim între Papa Paul al VI-lea și Patriarhul Ecumenic Atenagora. Îmbrățișarea din 1964 a sfârșit o excomunicare veche de 900 de ani și o înstrăinare pornită de către Marea Schismă din 1054 ce a divizat creștinismul.

De la acea întâlnire, cele două Biserici s-au apropiat într-un spirit de prietenie și chiar în dialog teologic, însă diferențe fundamentale încă se mai păstrează, inclusiv cea a primatului papal.

Însă grăitor a fost momentul când Papa Francisc s-a referit la Sfântul Apostol Pavel nu ca Papă ci ca episcop al Romei, folosind celălalt titlu atribuit papilor, atunci când s-a prezentat lumii în seara în care a fost ales ca Papă printr-un gest vădit față de frații săi ortodocși.

Patriarhul Bartolomeu, la rândul său, a dorit să arate prin întâlnirea lor la mormântul lui Hristos că teama, fanatismul religios și ura față de oamenii de credințe și rase diferite pot fi depășite prin dragoste. Mesajul mormântul dătător de viață este limpede: iubește-l pe celălalt, pe acela care este diferit, adică pe cei de alte credințe și confesiuni.

Niciun alt loc n-ar fi fost mai potrivit pentru întâlnirea lor: poate niciun alt loc de pe acest pământ nu simbolizează diviziunea creștinimsului mai bine decât Sfântul Mormânt, unde șase denominații își practică credința lor, însă care adesea ajung la neînțelgeri urmând avântul propriu și timpul de săvârșire a slujbelor.

Dată fiind tensiunea de secole care apasă asupra vizitelor, aranjarea scaunelor și ordinea procesiunii a fost un exemplu de protocol diplomatic și eclezial. Patriahul Bartolomeu, Papa Francisc și liderii celor trei mari comunități care împart aceeași biserică (Greacă – Ortodoxă, Armeană și Romano - Catolică) au stat cu toții pe scaune roșii de catifea având aceeași mărime îndreptate spre Sfântul Mormânt.

Patrirahul Bartolomeu a fost primul care a intrat în Mormânt iar Papa Francisc a fost primul care a urcat pe treptele care duc spre locul unde Tradiția spune că Hristos a fost răstignit. Sfânta Evanghelie a fost rostită atât în latină cât și în greacă pentru a face apel la tradiția lingvistică atât a Bisericii Catolice cât și a celei grecești iar rugăciunea Tatăl nostru a fost rostită de către cei doi în limba italiană.

Cei doi s-au îmbrățișat de mai multe ori, fapt ce a stârnit ropote de aplauze din partea mulțimii ecumenice aflate în incinta bisericii. După ce au ajuns în piața bisericii prin intrări separate, acum au părăsit-o în aceeași mașină pentru a lua cina împreună.

Deși cele trei mari denominații au rămas categorice în privința înțelegerii care guvernează săvârșirea slujbelor separat în biserică, niciuna nu se bucură de aceasta.

Suntem oameni maturi. Ar trebuie să putem să ne așezăm și să ducem la bun sfârșit tot acest lucru, a declarat Pr. Samuel Aghoyan, Superiorul Armean al Sfântului Mormânt.