Patriarhul României a oficiat Slujba Canonului Sf. Andrei Criteanul la Catedrala Patriarhală

Arhiepiscopia Bucureştilor

Patriarhul României a oficiat Slujba Canonului Sf. Andrei Criteanul la Catedrala Patriarhală

    • Patriarhul României a oficiat Slujba Canonului Sf. Andrei Criteanul la Catedrala Patriarhală
      Patriarhul României a oficiat Slujba Canonului Sf. Andrei Criteanul la Catedrala Patriarhală

      Patriarhul României a oficiat Slujba Canonului Sf. Andrei Criteanul la Catedrala Patriarhală

La Catedrala Patriarhală din Bucureşti,  Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a oficiat luni, 3 martie 2014, în cadrul Pavecerniţei Mari, Slujba Canonului Sfântului Andrei Criteanul.

La Catedrala Patriarhală din Bucureşti,  Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a oficiat luni, 3 martie 2014, în cadrul Pavecerniţei Mari, Slujba Canonului Sfântului Andrei Criteanul. Slujba Canonului a început la ora 16:00, în sfântul lăcaş fiind prezenţi sute de credincioşi. Pentru că suntem în Post, Întâistătătorul Bisericii noastre, în chip excepţional, poartă rasa neagră păstrând însă camilafca albă, cunoscutul însemn al demnităţii patriarhale.

Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă!

La finalul slujbei Canonului cel Mare, Patriarhul României a adresat celor prezenţi un cuvânt de învăţătură. În cuvântul său, Preafericirea Sa a accentuat valoarea pocăinţei şi a apropierii de Dumnezeu, subliniată prin rugăciunea „Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!”, care ritmează cele 250 de stihuri ale Canonului. 

Prin acest Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă! noi recunoaştem că singuri nu putem face nimic pentru mântuirea noastră, că întreaga noastră mântuire, adică dobândirea vieţii veşnice depinde, mai întâi de toate, de mila lui Dumnezeu. Când omul începe să realizeze că este creştin numai atât cât trăieşte în relaţie sau în comuniune cu Hristos atunci el poate birui ispitele care vin în gând, în cuvânt sau în faptă. Prin rugăciunea Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă! noi ne apropiem şi ne ţinem de Dumnezeu Preamilostivul părăsind orice iluzie de găsire a vieţii veşnice noi înşine şi recunoscând că Dumnezeu este singurul izvor al vieţii veşnice. Această rugăciune are ca temelie credinţa noastră că oricât de mari ar fi păcatele noastre ele nu pot birui milostivirea lui Dumnezeu cea nemărginită, iubirea Lui de oameni cea nemăsurată şi negrăită”, a spus Preafericirea Sa, potrivit Radio TRINITAS.

Perioada de post - lepădare de întunericul păcatului şi de unire cu Hristos

De asemenea, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat că postul este un efort de ridicare a noastră din starea de păcat în cea de împăcare cu Dumnezeu.

„Această perioadă de post şi pocăinţă trebuie să fie considerată ca fiind o intensă lepădare de întunericul păcatului şi de unire cu Hristos cel Răstignit şi Înviat. Aşadar, pregătirea pentru sărbătoarea Învierii este în primul rând o activitate intensă a sufletului ca lucrare de pocăinţă, de curăţire de păcate, de luminarea sufletului prin harul dumnezeiesc”, a spus Patriarhul României.

Noi dăruim ceea ce avem, postirea, ca să  primim ceea ce nu avem, nepătimirea

Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române le-a urat tuturor credincioşilor să simtă foloasele sufleteşti ale postirii din această perioadă: „Să ne rugăm Domnului Iisus Hristos şi tuturor sfinţilor Lui să ne ajute cu rugăciunile lor şi să ne dăruiască puterea de a simţi în suflet roadele pocăinţei din Postul Mare adică sfinţirea vieţii, după cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur: Noi dăruim ceea ce avem, postirea, ca să  primim ceea ce nu avem, nepătimirea".

Răspunsurile liturgice au fost oferite de către Corala Nicolae Lungu a Patriarhiei Române, dar şi de grupul psaltic TRONOS al Catedralei Patriarhale.

În prima săptămână a Postului Mare şi la Denia din Joia săptămânii a cincea se oficiază în Biserica Ortodoxă slujba Canonul cel Mare. Scopul acestui canon, scris de Sfântul Andrei Criteanul († circa 740 d.Hr.), este să ne readucă aminte de starea noastră de păcătoşenie, de necesitatea chemării numelui lui Iisus Hristos în inima noastră şi de importanţa pe care o are pocăinţa în viaţa noastră. (Sursa: basilica.ro)