Pedepsirea păcătoșilor – icoană sec. XVI, Mănăstirea Voskresensky Goritsky (Rusia, regiunea Vologda) „Ziua Domnului vine fără putință de scăpare, zi de mânie și de urgie“ (Isaia 13, 9) „Legați-l de picioare și de mâini, luați-l de aici și aruncați-l în întunericul cel mai din afară!“ (Matei 22, 13) „Groaza iadului nu poate fi descrisă. Acolo este întuneric adânc, scrâșnetul dinților, viermele neadormit, lanțuri încătușate, foc nestins, suferință, întristare și flăcări care provoacă durere crâncenă, după cum citim în parabola bogatului și a săracului Lazăr. A șasea muncă a iadului este viermele cel neadormit. Acolo sunt viermi de foc care mănâncă trupurile oamenilor și sufletele lor în vecii vecilor, și niciodată oamenii nu mor. Acolo sunt balauri de foc și șerpi de foc care înoată prin văpăile iadului, cum înoată peștii prin apă la noi și nu se vatămă. Și îi prind pe cei păcătoși și-i sug și-i înțeapă și-i mănâncă în vecii vecilor, împreună cu viermii cei neadormiți. În viața viitoare și păcătoșii vor fi nestricăcioși, însă nu pentru a fi slăviți împreună cu Hristos, ci spre a fi chinuiți pururea împreună cu diavolul. Fiecare osândit arde veacuri nesfârșite și are dureri a căror pătrunzime nu poate fi exprimată în cuvinte, dureri care nu pot fi comparate cu cele trupești. În cele din urmă, aici omul suferă pentru puțin și după aceea moare, acolo însă arde fără să se strice și fără să se topească.“ Sfântul Ioan Gură de Aur – „Problemele vieții“