O analiză cu raze X și fascicul de protoni a demonstrat că apa folosită la scrierea documentelor vechi cunoscute sub denumirea de Manuscrisele de la Qumran, are aceeași compoziție chimică cu apa Mării Moarte, care se găsește în zona în care ele au fost descoperite, sugerând concluzia că pergamentul a fost pregătit pentru scriere la nivel local.
Noile cercetari efectuate în laboratoarele Institutului Național Italian de Fizică Nucleară (INFN) din Catania, Sicilia, sugerează că pergamentul lung de peste 8.5 metri a fost realizat chiar în Qumran, ceea ce este acum Israelul, deci în aceeași zonă a malului Mării Moarte, unde pergamentele au fost descoperite în peșteri cu aproape o jumătate de secol în urmă.
Pergamentele, o colecție de circa 900 de documente foarte fragmentate, includ textele vechi ale Bibliei și sunt datate ca având o vechime de mai mult de două milenii. În plus față de textele biblice, pergamentele sunt pline de materiale și scrieri apocrife, datând din perioada 100-200 î.Hr. până la 70 d.Hr.
Scris ca și când Dumnezeu însuși vorbea, Pergamentul Templului conține instrucțiuni detaliate cu privire la construirea unui templu și prescrie modul în care legile trebuie să fie transmise oamenilor.
"Am ales fragmente din Pergamentul Templului, întrucât acestea erau mai curate, și se supun mai ușor analizei noastre", afirmă fizicianul Giuseppe Pappalardo, către Discovery News, citat de Indian News.
Pappalardo și colegii săi au examinat fragmente de 7 centrimetri lungime, folosindu-se de tehnica portabilă "XPIXE" (Raze-X și emisie de particule de raze X) și un accelerator de particule.
Pappalardo, care a dezvoltat tehnologia XPIXE, a declarat: "Practic, ne-am concentrat pe apă. Ca majoritatea pergamentelor, Pergamentul Templului a fost realizat din piele de animal, astfel producerea sa necesita o spălare intensă. Scopul nostru a fost să comparăm și să găsim, eventual, o legătură între compoziția chimică a pergamentului și extrem de ciudata compoziție chimică a apei din zona în care pergamentele au fost găsite".
În primul rând, fragmentele studiate au fost bombardate cu particule alfa și raze X, prin dispozitivul portabil XPIXE, urmând supunerea la un fascicol de protoni cu energia de 1.3 MeV produs în acceleratorul TANDEM de la LNS-INFN.
Analiza cu raze X a demonstrat că toate fragmentele Pergementului Templului prezintă un raport clor-brom de aproximativ trei ori mai mare decât găsim în mod normal în apa de mare. Aceasta i-a condus pe cercetători la concluzia că pergamentul a fost realizat folosindu-se apa sărată a Mării Moarte, pentru spălare.
Conform unui articol publicat de Asia News, Pappalardo a mai declarat: "Studiul nostru s-a axat pe pergament, noi încă nu știm unde a fost scris conținutul. Ne-am planificat, de acum, să analizăm și cerneala".
Într-un interviu acordat revistei Crisana, Pr. Dr. VASILE MIHOC, Profesor de Studiul Noului Testament la Facultatea de Teologie „Andrei Șaguna" din Sibiu, amintea:
"Qumran a fost o comunitate eseniană care ținea de fapt de o mișcare mai largă ce avea și alte comunități. Deci vorbind despre Qumran ne referim la o comunitate a acestei mișcări, care se pare că a apărut în timpul lui Ionatan (160 - 142 î. Hr.), fiind o ramură a acelor așa numiți „hașidim" din epoca Macabeilor, adică „pioși". Din acești „hașidim" se trag pe de-o parte fariseii, foarte cunoscuți din Evanghelii, oameni cu mare zel pentru Legea lui Moise și pentru datinile părinților, iar pe de altă parte se trag acești „esenieni", care însă se constitue în comunități separate cu un caracter aparte, chiar curios. Pe vremea Mântuitorului erau destul de mulți în Țara Sfântă. Ne vorbește despre existența lor în primul rând cel care constituie până astăzi izvorul principal pentru cunoașterea epocii respective și anume Iosif Flaviu. Acesta vorbește despre esenieni ca despre o a treia filozofie după cea a fariseilor și a saducheilor, deci erau orientări religioase diferite.
Sunt și alte grupări dar nu au caracter religios. De pildă gruparea irodienilor pomeniți în Evanghelie sau gruparea zeloților , care erau grupări cu caracter politic. Saducheii, fariseii și esenienii sunt grupări cu caracter în principal religios. Deci în sec. II î. Hr. , probabil pe vremea lui Ionatan, apar esenienii ca o reacție față de această stăpânire a dinastiei macabiene. Ei considerau că Ionatan a uzurpat sacerdoțiul (preoția), că nu era în drept să fie arhiereu. Ca atare ei se constituie ca o grupare aparte, ca o comunitate - remarcă toți specialiștii - eminamente sacerdotală, ei considerând drept scop al lor acela de a restaura preoția și cultul în puritatea inițială, o puritate care a dispărut prin uzurparea hasmoniană, prin uzurparea dinastiei pe care o reprezenta Ionatan. Desigur că despre ei vorbeește și Filon din Alexandria și chiar un autor păgîn, Pliniu cel Bătrân, care se referă la o comunitate de esenieni, la comunitatea de pe țărmul occidental al Mării Moarte și precizează că este vorba despre un loc între En-Ghedi și Ierihon. Iată ce spune Pliniu cel Bătrân:
„Niște solitari, tot ce poate fi mai extraordinar pe lume; ei trăiesc fără femei, fără dragoste, fără bani. Palmierii sunt singurii lor tovarăși". E clar deci, datorită acestei localizări pe care o face Pliniu, că el are în vedere o comunitate de esenieni , anume, comunitatea de la Qumran. Noi îi spunem Qumran pentru că așa îi spun arabii, deci este o denumire posterioară epocii în care ei au trăit, de aceea nu se vorbește în documentele vechi de Qumran, aceasta fiind denumirea actuală a locului. Ce era de fapt la Qumran ? Erau niște ruine pe care lumea nu le lua în seamă. Practic ele sunt lângă drum. Toată lumea le vedea și nimeni n-a luat în seamă aceste ruine până când s-au descoperit manuscrisele din peștera de la Qumran. Abia atunci specialiștii s-au apropiat de aceste ruine și s-au făcut săpăturile care au dovedit că ele sunt ruine de o foarte mare valoare, că sunt vechi de peste 2000 de ani. Deci acesta este Qumranul descoperit ca o așezare de tip monastic esenian. Acolo la Qumran au fost redactate o parte și copiate manuscrisele descoperite în cele unsprezece peșteri din împrejurimi. (KSLCatalin)