Aşa a zis Sfânta Catherina de Siena, a cărei zi de sărbătoare este astăzi. Căsătoria este calea prin care bărbatul şi femeia se ajută reciproc să fie ceea ce Dumnezeu doreşte de la ei să fie, sinele lor adânc şi adevărat.

 Mulţi oameni sunt plini de teamă asupra viitorului acestei lumi, dar mesajul acestei sărbători, în această ţară şi mult dincolo de frontierele ei, este cel adevărat: aceasta e o zi plină de bucurie! Este bine că oameni de pe toate continentele au puterea să împărătşească această sărbătoare pentru că este, aşa cum orice căsătorie ar trebui să fie, o zi a speranţei.

Într-un sens, orice căsătorie este o căsătorie regală, pentru că mirele şi mireasa sunt regele şi regina creaţiei, dând naştere unei noi vieţi împreună, aşa încât viaţa să izvorască prin ei în viitor.

William şi Catherine, voi aţi ales să vă căsătoriţi în faţa unui Dumnezeu dăruitor, care atât de mult a iubit lumea, încât S-a dat pe sine în Persoana lui Iisus Hristos. Şi în Duhul acestui Dumnezeu dăruitor, soţul şi soţia se dăruiesc unul altuia.

Viaţa spirituală creşte pe măsură ce iubirea îşi găseşte centrul dincolo de noi. Relaţiile fidele şi pline de seriozitate deschid o poartă către taina vieţii spirituale în care descoperim aceasta: cu cât mai mult ne oferim pe noi înşine, cu atât mai bogaţi devenim în suflet; cu cât mai mult mergem dincolo de noi în iubire, cu atât mai mult devenim noi înşine şi frumuseţea noastră spirituală se revelează mai mult. În căsătorie noi căutăm să ne aducem reciproc într-o viaţă tot mai deplină.

Desigur, este foarte greu să fugim de egocentrism. Dar oamenii pot visa să facă acest lucru, iar speranţa trebuie împlinită: este necesară o decizie solemnă prin care, oricât de mari ar fi dificultăţile, noi să fim angajaţi pe calea iubirii dăruitoare.

Voi amândoi aţi luat o decizie astăzi: “Eu voi…” şi prin crearea acestei noi relaţii, v-aţi aliniat şi voi la calea prin care viaţa evoluează spiritual, şi care conduce neamul omenesc către un viitor creativ.

Stăm şi privim către un secol care este plin de făgăduinţe şi plin de pericole. Fiinţele umane se confruntă cu întrebarea cum să folosească o putere care ne-a fost dată prin descoperirile veacului trecut. Şi noi nu vom împlini făgăduinţele viitorului prin mai multă cunoaştere, ci mai degrabă printr-o creştere a înţelepciunii iubitoare şi prin respectul vieţii, al pământului şi al celorlalţi.

Căsătoria trebuie să transforme lumea, căci mirele şi mireasa sunt opera de artă a celuilalt. E posibil să transformi, atâta timp cât nu ascunzi ambiţii de a-ţi reforma partenerul. Nu trebuie să fie nici o corecţie dacă voim ca Duhul să sufle. Fiecare trebuie să dea celuilalt spaţiu şi libertate. Chaucer, poetul Londrei, sintetizează aceasta într-o scurtă frază (din Poveştile din Canterbury n.t.):

“Whan maistrie [mastery] comth, the God of Love anon,

Beteth his wynges, and farewell, he is gon.”

(Când domnia (dominaţia) vine, Dumnezeul iubirii,

bate din frumoasele-I aripi şi adio, a plecat).

 În timp ce realitatea lui Dumnezeu a pălit într-atâtea vieţi în Occident, se manifestă o inflaţie corespondentă de a aştepta de la relaţiile personale sens şi fericire în viaţă. Aceasta înseamnă să încarci partenerul tău cu o prea mare povară. Noi toţi suntem incompleţi. Noi toţi dorim o iubire sigură, mai degrabă decât opresivă, avem nevoie de iertare reciprocă, pentru a înflori.

Pe măsură ce ne mişcăm spre partenerul nostru în iubire, urmând exemplul lui Iisus Hristos, Duhul Sfânt se zoreşte în noi şi ne umple vieţile cu lumină.  Aceata duce la o viaţă de familie care oferă cele mai bune condiţii în care generaţia viitoare să practice şi să împărtăşească acele daruri care pot birui frica şi dezbinarea şi să dezvolte (clocească n.t.) lumea viitoare a Duhului, a căror roade sunt iubirea, bucuria şi pacea.  

Mă rog ca toţi cei prezenţi şi milioanele de oameni care privesc această ceremonie, împărătşind bucuria cu voi în această zi, să facem tot ceea ce ne stă în putinţă pentru a vă sprijini în noua voastră viaţă. Şi mă rog ca Dumnezeu să vă binecuvânteze în calea vieţii pe care aţi ales-o, o cale care este exprimată în rugăciunea pe care voi aţi compus-o în pregătirea acestei zile:

“Dumnezeule, Tatăl nostru, Îţi mulţumim pentru familiile noastre; pentru iubirea pe care o împărtăşim şi pentru bucuria căsătoriei noastre. În tumultul fiecărei zile, ajută-ne să privim spre ceea ce este real şi important în viaţă şi ajută-ne să fim generoşi cu timpul, cu iubirea şi cu energia noastră. Plini de putere prin unirea aceasta, ajută-ne să slujim şi să mângâiem pe cei ce suferă. Îţi cerem aceasta în Duhul lui Iisus Hristos”. Amin.

Traducere: Pr. Ioan Valentin Istrati

Sursa: http://www.officialroyalwedding2011.org