Procesiunea cu moaștele Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu (21 mai 1934) Din anul 1720, mormântul Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu a rămas ascuns, fiind cunoscut la început doar în cadrul familiei. Lumină se face în anul 1914, când se împlineau 200 de ani de la martiriu, atunci când marele nostru istoric, Nicolae Iorga a cerut parlamentului României, în data de 19 aprilie, ca în ziua de 15 august 1914 să fie comemorată după cuviință memoria voievodului Martir Constantin Brâncoveanu. Sfânta Mănăstire Hurezi, cealaltă importantă ctitorie a voievodului a fost aleasă ca loc unde trebuia să se desfășoare ceremoniile legate de această comemorare. Însă, datorită descoperirii inscripției de pe candela de deasupra mormântului din Biserica „Sfântul Gheorghe Nou“ din București („Această candelă, ce s-a dat la Sveti Gheorghie cel Nou, luminează unde odihnesc oasele fericitului domn Io Constantin Brâncoveanu Basarab Voievod… iulie, în 12 zile, leat 7228 - 1720“) ceremonia la împlinirea a două veacuri de la martiriu s-a desfășurat în preajma mormântului voievodal din această biserică, slujba fiind săvârșită de către Mitropolitul Primat al României, Konon Arămescu Donici (1912-1919). Pentru elucidarea misterului, Comisiunea monumentelor istorice a luat hotărârea de a cerceta mormântul voievodal din partea dreaptă a sânului Bisericii „Sfântul Gheorghe Nou“. În perioada 9 – 16 decembrie 1932 au avut loc cercetări arheologice care au atestat faptul că sub lespedea de marmură fără pisanie se află osemintele voievodului mucenic pentru Hristos, Constantin Brâncoveanu. Nu a fost găsită nici un fel de îmbrăcaminte, doar înspre căpătâi s-a găsit un pachețel cu frunze uscate de merișor. S-a format o comisie de medici specialiști, condusă de către prof. Dr. N. Minovici și de prof. Dr. F. Rainer, care au făcut expertiza osteologică. Ei au descoperit o tăietură pe a cincea vertebră cervicală, datorată lovirii cu un corp tăios, arătând de asemenea că atât craniul cât și scheletul au aparținut unui bărbat viguros. Pe temeiul cercetărilor arheologice din Biserica „Sfântul Gheorghe Nou“ raportul întocmit, arată că „săpăturile confirmă existența mormântului ctitoricesc al lui Constantin Vodă Brâncoveanu sub piatra de mormânt fără inscripție, dar decorată cu stema țării, care mormânt este flancat pe stânga de mormântul lui Ioan Mavrocordat Vodă, iar pe dreapta de mormântul lui Grigore Brâncoveanu“. De față la scoaterea osemintelor din mormânt a fost însusi primul patriarh al României, Miron Cristea. În 17 februarie 1933, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca sfintele oseminte ale voievodului să fie reînhumate tot în Biserica „Sfântul Gheorghe Nou“, iar într-o altă ședință, la începutul lunii aceluiași an, s-a hotărât ca înhumarea să aibă loc în anul 1934, când se împlineau 220 de ani de la martiriul domnitorului. Moaștele Sfântului Constantin Voievod au fost puse într-o raclă de lemn, înfrumusețată cu elemente decorative brâncovenești. Aproape un an și jumătate a stat sicriul cu sfintele oseminte în sfântul altar al Bisericii „Sfântul Gheorghe Nou“. Pe data de 17 mai 1934, la praznicul Înălțării Domnului, Patriarhul Miron Cristea a făcut un apel către toată suflarea românească ca în ziua de 21 mai 1934 (praznicul Sfinților Împărați Constantin și Elena, ora 10 dimineața) să participe la procesiunea cu moaștele Sfântului Constantin Brâncoveanu. Procesiunea (la care a participat însuși Carol al-II-lea cu membri ai familiei sale), în mijlocul căreia era sicriul cu osemintele voievodale, purtat pe umeri de clerici, a străbătut, în bună rânduială și sunet de clopote de biserici, mai multe străzi din centrul capitalei și a făcut două opriri pentru ectenii de pomenire la așezămintele brâncovenești și la universitate. Spre miezul zilei, alaiul a ajuns la Biserica „Sfântul Gheorghe Nou“ și aici, după ultimele rugăciuni de pomenire, sicriul, pe care erau săpate aceste cuvinte „aici odihnesc osemintele martirului Brâncoveanu Constantin Basarab Voievod – 1714-1934“, a fost coborât în mormântul de unde mai înainte fuseseră dezgropate. În anul 1935 Principesa Marta Bibescu a tradus inscripția de pe candela de argint pe o placă de marmură ce a fost așezată lângă mormântul Voievodului Martir. În 1938 renumitul sculptor Oscar Han, realizează în bronz, pe un soclu de piatră, statuia lui Constantin Brâncoveanu, așezată în fața ctitoriei sale, de la kilometrul zero al capitalei. Ședința Sfântului Sinod din data de 30 noiembrie 1934, prezidată de Patriarhul Miron Cristea, consemna evlavia românilor pentru Voievodul Martir Constantin Brâncoveanu lansând ideea canonizării acestuia. Dumnezeu a rânduit ca acest act de canonizare să se întâmple în anul 1992, în zilele de păstorire ale Patriarhului Teoctist (1986-2007), cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.