Acest sinod a fost ţinut în 879-880 şi a interzis orice schimbare în Crezul niceo-constantinopolitan şi orice extensie sau inovaţie în primatul de onoare al Papei vechii Rome oferit de către sinoadele ecumenice.

Sinodul s-a numit de la început „sfânt şi ecumenic” (Canonul al 2-lea) şi a fost recunoscut astfel de întreaga ortodoxie, şi de sfinţi precum Sfântul Marcu al Efesului, de canonistul celebru Balsamon şi de alte personalităţi eclesiale, ca fiind cel de-al 8-lea sinod ecumenic al Bisericii lui Hristos.

În scrisoarea sa, Înaltpreasfinţitul Serafim menţionează că acest sinod a fost recunoscut până în secolul al XII-lea şi în Occident ca fiind ecumenic. Acest sinod a fost recunoscut şi de papa ortodox de atunci, Ioan al VIII-lea, care a acceptat deciziile sale.

Acest sinod a respins şi inovaţia dogmatică majoră din dogma Sfintei Treimi, numită „Filioque” care este, în pofida evidenţelor clare ale Scripturii, introdusă în teologia Bisericii Romano-Catolice.

Traducerea şi adaptarea: Pr. Ioan Valentin Istrati

Sursa: www.romfea.gr