Cei doi cercetători au căutat să vadă dacă rata mai mare a sinuciderilor printre protestanţi decât printre catolici are vreo legătură cu credinţa lor. Perspectiva religioasă a reformaţilor este diferită de a confesiunilor tradiţionale istorice. Ei au încercat să afle dacă relaţia dintre protestantism şi suicid este una cauzală sau coincidenţială.

Rezultatele sociologice au arătat fără dubii legătura cauzală dintre acestea. Studiul a folosit informaţii din anii 1800 dar şi date complexe contemporane. Guvernele locale prusace, după divizarea regiunilor germanice în catolice şi protestante, au ţinut atent statisticile despre ratele sinuciderilor.

Becker şi Woessman au arătat că ratele suicidare sunt de trei ori mai mari în zonele protestante decât în cele catolice. Studiul a lansat câteva ipoteze despre acest fapt. Rata mare de sinucideri printre protestanţi a fost remarcată pentru prima oară de Émile Durkheim, părintele sociologiei, în textul său clasic, Sinuciderea (1897). Durkheim crede că diferenţele au de-a face cu faptul că protestanţii sunt mai individualişti, mai autonomi, iar credinţa lor este i-mediată, pe când catolicii sunt mai comunitari. Singurătatea confesională este una dintre cauzele disperării, depresiei şi suicidului. Concepţia despre păcat, despre răsplată şi despre fapte bune sunt iarăşi simptomatice pentru diferenţele dintre catolici şi protestanţi. Însă cea mai importantă este Spovedania, prezentă la catolici şi atrofiată la un singur gest penitenţial individualist la protestanţi.

Cercetarea lui Becker şi Woessman numită: „Knocking on Heaven's Door? Protestantism and Suicide” (Bătaia la porţile raiului – Protestantism şi sinucidere).

Traducerea şi adaptarea: Pr. Ioan Valentin Istrati

Sursa: www.christianpost.com