Fiind cel mai în vârstă regizor român în viaţă la cei 85 de ani ai săi, Mircea Mureşan a primit distincţia de cetăţean de onoare al municipiului Sibiu de la primarul Klaus Iohannis.

"Sunt foarte legat de Sibiu.Acest ataşament faţă de artă, l-am dobândit aici, la Sibiu. Această artă m-a influenţat cu fiecare gest", a mărturisit la primirea titlului, Mircea Mureşan. El a adăugat că "ochii Sibiului", aşa-numitele lucarne din acoperişurile din centrul istoric, "l-au urmărit" în permanenţă.

Mircea Mureşan a realizat o mare parte din filmări în zona Sibiului, unde regizorul revine cu plăcere de câte ori are posibilitatea. Un film emblematic în acest sens, pornind încă de la titlu, este "Întoarcerea la dragostea dintâi", filmat la Sibiu şi Poiana Sibiului şi la care maestrul Mureşan semnează atât regia cât şi scenariul. Această peliculă aduce în prim plan nu doar redescoperirea primei iubiri de către un tânăr revenit din străinătate pentru întâlnirea cu colegii de liceu, ci şi mirajul pe care oraşul natal l-a exercitat mereu pentru Mircea Mureşan.

Ion Besoiu, de asemenea cetăţean de onoare al Sibiului, este unul dintre marii actori cu care regizorul Mircea Mureşan a preferat să lucreze şi care a interpretat roluri memorabile în filmele sale şi nu numai, este tot sibian şi tot "lăzărist".

Născut la Sibiu, în 11 noiembrie 1928, fiind cel mai mare dintre cei trei copii ai familiei Maria şi Ioan Mureşan, Mircea Mureşan a copilărit în cartierele Maieri - Terezian, unde a urmat grădiniţa şi şcoala primară, iar vacanţele le petrecea la Răşinari, însoţindu-şi bunicul-pădurar în drumeţii, învăţând astfel să cunoască şi să iubească natura.

În perioada 1939-1947 a urmat Liceul "Gheorghe Lazăr", luându-şi bacalaureatul în iunie 1947. Păstrează amintiri frumoase din anii petrecuţi pe băncile Lazărului sibian, apreciind profesorii buni pe care i-a avut şi la care se gândeşte cu recunoştinţă.

O regulă pe care "lăzăristul" Mircea Mureşan n-a respectat-o a fost interdicţia impusă elevilor de a frecventa sălile de cinema. În data de 1 mai 1941, profitând de ziua liberă decretată de şeful statului şi de accesul gratuit la filme, colindă de dimineaţă până spre seară, alături de câţiva colegi, cele trei cinematografe importante: Corso, Apollo şi Rio. Această zi de 1 mai a declanşat în viitorul regizor "nebunia" cinematografului.

Dar existenţa de consumator de arte vizuale a foarte tânărului Mircea Mureşan nu s-a rezumat doar la filme. A prins şi gustul teatrului, graţie unui bilet de favoare de la "Scandia". Între anii 1943 şi 1947, avea să vadă nenumărate spectacole de teatru şi operă la Sibiu, în special turneele teatrelor din Bucureşti, imediat după război. Această pasiune pentru teatru îl face să frecventeze, în paralel cu ultimii ani de liceu, şi cursurile de Artă dramatică şi Istoria Teatrului din cadrul Conservatorului Popular de Muzică şi Teatru din Sibiu, avându-l ca profesor pe Radu Stanca. Biblioteca ASTRA este o altă instituţie culturală ce a contribuit la dezvoltarea personalităţii sale.

În august 1947, Mircea Mureşan a fost angajat ca actor "de ansamblu" al Teatrului Orăşenesc. Acesta a devenit, în 1948, Teatrul de Stat Sibiu, iar tânărul Mureşan a fost încadrat, prin concurs, actor titular, alături de maeştrii vremii, inclusiv de fostul său dascăl, Radu Stanca, cel al cărui nume îl poartă astăzi teatrul sibian.

La începutul anului 1949 Mircea Mureşan se afla cu trupa în turneu, când clădirea teatrului - astăzi, Sala Thalia - a ars în urma unui incendiu. La aproape 21 de ani, în toamna aceluiaşi an 1949, Mircea Mureşan pleacă din Sibiu, fiind încorporat în armată. Se încheie astfel o etapă importantă a vieţii sale, etapa copilăriei şi a adolescenţei, ce îl va lega pentru totdeauna de oraşul natal.

După un examen sever, în anul 1951, Mircea Mureşan intră la Institutul de Artă Cinematografică, clasa regie de film, institut pe care îl absolvă în anul 1955, fiind repartizat la Studioul Cinematografic Bucureşti. Lucrează ca regizor asistent la filmul "Moara cu Noroc". Urmează câteva scurt-metraje, documentare şi artistice. În 1961 semnează regia filmului "Toamna se numără...", apoi regizează "Partea ta de vină". Filmul care l-a consacrat a fost "Răscoala", film ce i-a adus şi premiul "La Premiere Oeuvre", la Cannes, în anul 1966. Au urmat apoi, aproape în fiecare an, diverse filme care se constituie adevărate repere în cinematografia românească: "Baltagul" (1969), "Asediul" (1971), "Bariera" (1972), "(La) Porţile albastre ale oraşului" (1973), "Blestemul pământului" şi "Blestemul iubirii", ecranizarea romanului "Ion" de Liviu Rebreanu (1980), "Horea" (1984), "Maria şi marea" (1988).

Nu mai puţin reprezentative ca aceste lung-metraje artistice sunt serialele de televiziune "Toate pânzele sus", ce a încântat copilăria şi adolescenţa multor generaţii (1975-1976), respectiv "Lumini şi umbre" (1980-1981), pe care telespectatorii adulţi îl urmăreau cu deosebit interes şi la care au mai lucrat şi regizorii Andrei Blaier şi Mihai Constantinescu. Documentarul de lung metraj "Lunga Noapte de Şase Ani", referitor la cel de-al doilea război mondial, realizat în anul 1970, a fost interzis de cenzura din vremea respectivă.

După 1989 s-a orientat preponderent spre comedie, gen din care amintim titlurile: "Miss Litoral" şi "A doua cădere a Constantinopolului".

Multe dintre filmele regizate de Mircea Mureşan au fost premiate la diverse festivaluri naţionale şi internaţionale din New Delhi, Tokyo, Cairo, Moscova, etc. Pentru realizările sale remarcabile în cinematografia românească, Mircea Mureşan a fost distins cu Ordinul Muncii, Ordinul Meritul Cultural şi Serviciul Credincios în grad de Cavaler.