Necesitatea intrării în procesul de restaurare a stindardului lui Ştefan cel Mare a apărut întrucât piesa suferise o intervenţie gravă, făcută la Mănăstirea Zografu din Sfântul Munte Athos, care a constat în decuparea broderiei, operaţie care a afectat compoziţia iconografică. Fondul din mătase naturală, dublat de o ţesătură din in, a fost înlăturat total prin decupare. Condiţiile mediului, temperatura, umiditatea, lumina, poluarea şi intervenţiile anterioare au accentuat starea precară a piesei. Degradările fizico-mecanice şi fizico-chimice s-au accentuat în ultimii ani. Restaurarea s-a făcut în mai multe etape, începând cu desfacerea părţilor componente din spatele broderiei, adăugate de călugări. Una din fazele restaurării a fost consolidarea piesei, care, conform unor principii bine stabilite, se realizează cu ajutorul unor materiale compatibile cu cele din constituţia piesei originale.

În cazul broderiei, a fost necesară găsirea unor materiale noi, deoarece suportul din mătase naturală a fost înlăturat de călugării de la Mănăstirea Zografu. Consolidarea broderiei steagului s-a efectuat în mai multe etape, pe rame de dimensiuni diferite. Fixarea steagului s-a efectuat prin coasere cu fire din mătase naturală, cu punct mic pe faţă, prin conturul desenului broderiei.

După finalizarea fazelor de consolidare pe suport, a urmat ultima fază din procesul de restaurare, şi anume pregătirea unui tul foarte transparent, care are un rol important în restaurarea broderiei. Etapele procesului îndelungat de restaurare a piesei s-au succedat într-un timp îndelungat. (C. Ciofu)