Temeţi-vă de înfricoşatul Dumnezeu, fiii mei, şi să nu pierdeţi marea voastră osteneală din pricina lenii. Am trecut noianul mării. De ce să ne înecăm aproape de liman? Am călcat mai tot drumul fericit. De ce să adormim înainte de a ajunge la odihna dumnezeieştilor locaşuri? Înţelegeţi ce vă spun, căci Dumnezeu v-a dăruit pricepere, îmbărbătaţi-vă şi întăriţi inima voastră. Nevoiţi-vă şi creşteţi în smerenie. Nu doriţi voinţă liberă, fiindcă nu veţi putea plini poruncile mele cu bucurie. Cel ce-şi înfrânge voinţa, nu se împotriveşte nici unei porunci, oricât de grea, şi nu se sminteşte. El o primeşte cu bucurie, ascultă, merge şi nu se îndărătniceşte. El se supune la toate, întocmai ca fiinţele necuvântătoare, care nu se împotrivesc celor ce le leagă, aşa cum grăieşte dumnezeiasca Scriptură. 

(Sfântul Teodor Studitul, Cuvântări duhovnicești, Editura Episcopia Alba Iulia, Alba Iulia, 1994, p. 61)