Sacralitatea, revolta și opinia publică
În numărul 64 din 26 august 2012 al săptămânalului german „CHRIST IN DER GEGENWART” (Hristos în epoca contemparană) a apărut, sub semnătura lui Jürgen Springer, un foarte interesant articol legat de condamnarea în Rusia a grupului „Pussy Riot”. Săptămânalul „CHRIST IN DER GEGENWART” care apare de 64 de ani la Freiburg în Germania într-un tiraj de 60000 de exemplare, este recunoscut ca fiind cel mai important și influent buletin informativ și de opinie al Bisericii Catolice în Germania. Publicația dovedește un interes constant pentru viața și spiritualitatea ortodoxă, prezentând de o manieră obiectivă și folositoare cititorului german, tot ceea ce este important în lumea creștină ortodoxă. Redăm în continuare traducerea articolului menţionat.
Sentința aspră împotriva activistelor din grupul „Pussy Riot” a fost criticată în întreaga lume.
Cele trei femei din grupul punk rusesc „Pussy Riot”, care proclamă revolta „feministă” împotriva guvernului și a altor autorități, au fost condamnate la doi ani de închisoare. Denumirea „Pussy Riot” face aluzie de o manieră vulgară la organele genitale. Condamnatele au intonat în Catedrala Hristos Mântuitorul, cel din important locaș de cult orthodox din Moscova, în timp ce se bâțâiau în fața catapetesmei, un soi de „rugăciune-blestem” ce se dorea ironică, împotriva lui Vladimir Putin și a Patriarhului Chiril. Acest act a fost considerat de justiție ca fiind „huliganism motivat de ură religioasă”. Mulți intelectuali, politicieni, chiar și creștini ortodocşi ruși, au criticat asprimea pedepsei ca fiind exagerată și au cerut ca dreptul la libertatea de expresie să poată fi afirmat și în Rusia.
Mai ales în presa occidentală a fost evidentă disproporția dintre indignarea împotriva sentinței pronunțate și critica, extrem de reținută, față de comportarea celor trei femei, blasfemică, de discreditare a credinței creștine și jignitoare la adresa conducerii Bisericii ortodoxe ruse. De fapt, se poate spune că în acestă privință, s-a tăcut aproape deplin. Ce se poate crede despre o asemenea libertate de expresie, care se prezintă având, în linii mari, o singură direcție ?
Așa numitele cântărețe punk s-au manifestat jignitor la adresa Patriarhului Chiril, numindu-l „gunoi divin”, o altă traducere ar vorbi despre „fecalele Domnului”. Refrenul cântecului, unde se spunea: „Maica Domnului, tu Fecioară, alungă-l pe Putin”, maimuțărea cântarea liturgică ortodoxă.
Ele au ales în mod deliberat pentru protestul lor un lăcaș sfânt, și nu un spațiu secularizat obișnuit. Sociologul italian Massimo Introvigne a fost printre puținii care a criticat felul în care acest eveniment a fost, de regulă, dezbătut. Însărcinat pentru probleme de rasism și discriminare în cadrul OSCE (Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa), Introvigne a declarat că observă în reacția publică împotriva sentinței, care este în mod obiectiv greșită, o tonalitate masiv dușmănoasă creștinismului. La Kiev activistele mișcării feministe „Femen”, care manifestă dezbrăcate împotriva puterii politice și se bucură de mare atenție din partea mediilor occidentale, au tăiat cu fierăstrăul un crucifix pe care apoi, cu țipete antireligioase, l-au arucat în praf. Aceasta în semn de solidaritate cu „Pussy Riot”. Crucifixul fusese ridicat în memoria victimelor persecuțiilor anti-creștine din timpul Uniunii Sovietice.
În catedrala de la Köln, sprijinitori ai grupului Pussy Riot au deranjat prin strigăte puternice și îmbrăcăminte țipătoare slujba duminicală. Acestea, ca și alte manifestări jignitoare la adresa ritualului, a rugăciunilor și a credinței creștine, nu sunt, în presa noastră „liberă”, aproape niciodată condamnate.
Ciudată și liniștea care se păstrează asupra unui incredibil incident din Pakistan. Acolo o fetiță de unsprezece ani, handicapată mintal, a fost arestată și acuzată de musulmani de blasfemie împotriva lui Allah, pentru că ar fi ars mai multe pagini din Coran, ceea ce nu este în nici un fel dovedit. Fetița, bolnavă de „sindromul Down” aparține unei familii creștine. Ea a fost hăituită și apoi lovită de mulțimea ațâțată împotriva ei, fiind în cele din urmă dată pe mâna poliției. Se pare că un imam ar fi cerut chiar arderea pe rug a copilei.
Unde rămâne, la o asemenea flagrantă încălcare a drepturilor omului, strigătul presei și al politicienilor din întreaga lume, care în cazul „Pussy Riot” au rostit cuvinte grele? Ar trebui ca libertatea presei și a opiniei să reprezinte un tot unitar, care să nu poate fi în nici un fel despărțit.
Și nu în ultimul rând: În codul penal german se arată, la paragraful 167:
„Perturbarea activității cu caracter religios:
1. Cine deranjează un serviciu religios sau o activitate religioasă în mod intenționat și de o manieră grosolană într-o biserică sau un alt locaș destinat unei comunități religioase care se află pe teritoriul național,
2. Cine crează dezordine prin injurii într-un loc destinat unei comunități religioase pentru celebrarea unui serviciu religios, este pedepsit cu închisoare până la trei ani sau cu schimbarea pedepsei în amendă contravențională. (Jurgen Springer)
Traducerea: Dumitru Horia Ionescu
