Salvarea lui Moise – fresca sec. II-III din Sinagoga de la Dura Europos Din cauza înmulțirii evreilor, Faraonul Egiptului, care nu cunoscuse pe Iosif, a poruncit ca toți copiii de parte bărbătească, ce se vor naște evreilor, să fie aruncați în Nil. Însă Moise este salvat în chip minunat. “Un om oarecare, din seminția lui Levi, și-a luat femeie din fetele lui Levi. Femeia aceea a luat în pântece și a născut un băiat și, văzând că e frumos, l-a ascuns vreme de trei luni. Dar, fiindcă nu putea să-l mai dosească, a luat mama lui un coș de papură și l-a uns cu catran și cu smoală și punând copilul în el l-a așezat în păpuriș, la marginea râului. Iar sora copilului pândea de departe ca să vadă ce are să i se întâmple. Atunci s-a pogorât fata lui Faraon la râu să se scalde, și roabele ei o însoriră pe malul râului. Și văzând coșul în păpuriș, ea a trimis pe una din roabele sale să-l aducă. Și, deschizându-l, a văzut copilul: era un băiat care plângea. Atunci i s-a făcut milă de el fetei lui Faraon și a zis: "Acesta este dintre copiii Evreilor". Iar sora copilului a zis către fata lui Faraon: "Voiești să mă duc să-ți chem o doică dintre evreice, ca să alăpteze copilul?" Fata lui Faraon i-a zis: "Du-te!" Și s-a dus copila și a chemat pe mama pruncului. Atunci fata lui Faraon i-a zis: "Ia-mi copilul acesta și mi-l alăptează, că eu am să-ti plătesc! " și a luat femeia copilul și l-a alăptat. După ce a crescut copilul, doica l-a dus la fata lui Faraon și i-a fost ca fiu și i-a pus numele Moise, pentru că își zicea: "Din apă l-am scos!“ (Ieș. 2, 1-10)